S-au întâmplat multe lucruri neplăcute în ultima vreme.
Dorința de afirmare este foarte mare .După arestările din lumea celor acuzați de corupție,suntem confruntați cu un alt sector-oamenii politici.
Fără a se pune problema ca autoritatea statului să cedeze în cauzele penale controversate ,ar fi necesar să nu se acutizeze artificial unele solutii restrictive de libertate în perioadele de criză de tot felul.
Să nu uităm că adevărul nu contează în justiție -cât
DOVADA.
Niciun judecător nu va condamna un om decât în baza unor probe serioase.
In fața unui judecător ,nu vii ca procuror sau avocatul apărării decât cu probe pertinente și utile cauzei și cu argumente juridice.
Latura formala și emoționala nu face parte din puterea judecătorească într-un stat de drept.
Judecătorul,organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale.
Pe de altă parte judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor .
Să nu uităm însă :
Constituția României statuează ” Justiția este înfăptuită în numele legii de instanțele judcătorești ”.
Așadar se impun unele delimitări :
Potrivit legii, urmărirea penală este doar o etapă a procesului penal ,care contribuie la înfăptuirea justiției prin probe și indicii temeinice pentru a dovedi existența faptelor penale,a persoanelor incriminate și nu vinovăția persoanei incriminate ,care este atributul exclusiv al judecătorilor.
In acest context desigur metodele comuniste de tipul ”întâi arestăm si apoi anchetăm”ar trebui să devină istorie....
Așadar ancheta se face acum,sau ar trebui să se facă pentru obținerea probelor pentru stabilirea existenței faptei penale și nicidecum prin stocarea de informații fără suport probator și care nu sunt reglementate în procedura penală.
Acuzarea va trebui să furnizeze instanței prin rechizitoriu ,în toate cauzele un probatoriu convingător.
Intimidarea bazată pe scenarii,arestarea sau alte masuri preventive spectaculoase în tandem cu presa ,dovedesc doar o pregătire precara,care inevitabil va duce la compromiterea profesională a lucrătorilor din sistemul judiciar..
Să avem în vedere și faptul că ziaristica care uneori furnizează procese de intenție pe seama unor oameni ,nu îndeplinește o funcție a autorității statale,prin forța sa de influiențare a opiniei publice,deși tinde mereu să devină a patra putere în stat.
Să nu uităm că aceste activități ziaristice implică din partea presei serioase responsabilități ,în primul rând responsabilitatea morală față de cetățeni și societate.
Dată fiind frecvența problemelor financiare în procesele penale va trebui să fie descurajată instalarea rutinei,tratarea acestora cu ajutorul instrumentelor represive.
In principiu nici nu ar trebui să se recunoască o legitimitate a masurilor de prevenție,printre care se circumscrie și arestarea preventivă,mai ales în cazul infracțiunilor economice.
Practica judiciară a dovedit că de multe ori în asemenea dosare- o simplă expertiză de specialitate ,poate da peste cap întreaga anchetă și cauza va trebui clasata din lipsă de probe în acuzare,sau probele sunt prea ”subțiri”.
De exemplu : evaziunea fiscală se datorează în egală masură dorinței de îmbogățire cât și lipsei de legislație în anumite domenii ,la care se adaugă carențele personalului de specialitate fiscală și contabilă.Pe de altă parte este o certitudine că fiscalitatea exagerat de mare duce inevitabil la evaziunea fiscala,des practicată de toți agenții economici.
In justiție, un avocat bun speculează vulnerabilitatea statului de drept prin imperfecțiunea legilor,lipsa de expierență a acuzatorilor în materia financiar-economică și prin urmare se vor prevala de aceste lucruri în apărare.
Toate acestea fiindcă legea îi dă dreptul.
Justiția este o problemă mult mai importantă decât se vehiculează în momentul de față.
Judecătorii lucrează atât de mult și la un nivel atât de înalt încât trebuie să fie respectați în așa fel încât să facă justiția în mod independent ,să înlăture orice abuz,încălcarea codului penal și a celui de procedură,să asigure respectarea dreptului la apărare,să nu fie încălcate principiile elementare ale justiției,să nu existe dorințe oarbe la orice nivel de a înfunda personajul bănuit de protecție în tabăra adversă.
Judecătorii vor trebui să vegheze în toate cauzele penale în așa fel încât să elimine infantilismul cu care sunt tratate uneori cauzele penale atât prin modul de administrarea probelor cât și prin elaborarea mandatelor de arestare sau alte masuri restrictive de libertăți.
Pentru sănătatea morală a românilor,doresc să relev o anecdota dintre cele mai sinistre,care se pretează ca mănușa în soarta unor penali din zilele noastre.
Este vorba de sindromul pisicii.
” Prin fața șoarecilor -intelectuali se plimbă de două ori pe zi pisica.
Rezultatul : șoarecii tot mai jigăriți,apatici,cu priviri furișate,să le plângi de milă.”
Morala este cutremurătoare și cu o imensă doză de umor negru.
Ca popor am ajuns oare atât de primitivi încât să credem că toți oamenii care nu pot fi manipulați sunt dușmanii noștrii?
Să uităm că demonii vremurilor apuse pentru români ,au fost întotdeauna temerile de pierdere a independenței,a libertății...?
Comentarii : Elena Albutiu
