joi, 22 decembrie 2016
Curtea Constituțonală a Romaniei,decide neconstituționalitatea unor legi degeaba?
Ce ascund numeroasele decizii ale CCR prin care se admit majoritatea excepțiilor de neconstituționalitate a unor legi ?
Este oportună schimbarea sistemului judiciar în Romania ?
Judecătorii CCR au votat oprirea interceptărilor SRI.
Poate prea târziu ! Este vorba că timp de 10 ani în dosarele penale 80% sunt interceptări”pe post de probe”.
A ajuns un impertiv,statuat și la CEDO,ca judecătorii să judece cu probe serioase,imbatabile,administrate și în ancheta penală de procurori. Fără interceptări,fără filaje și fără echipament ambiental.
Nu știm nici acum dacă se blochează sau nu interceptările la ”penali”?!.
Câte probe au căzut sau vor cădea în dosarele penale,pentru că au fost obținute nelegal ?
In dosarele penale sunt stocate mii,chiar milioane(volume de maculatura realizată tehnic fără valoare juridică!) de pagini cu stenograme,care scot din context anumite convorbiri pentru a fi apoi incriminate.
In ce temei legal organele de urmărire penală solicită interceptări de la SRI,care nu este organ de urmărire penală ,pentru a colabora pentru obținerea probelor în ancheta penală ?
S-a reinventat Codul de procedură penală,din care rezultă fără echivoc că în temeiul PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE,organele de urmărire penală sunt obligate să producă dovezi pentru a dovedi existența faptei penale și a persoanei incriminate.In acelasi temei sunt obligate să administreze și probele în apărare.
O serie de neregularități apar în actele procesuale elaborate de către organele de urmărire penale,preluate inexplicabil în multe cazuri de instanțele de judecată.Oare să fie lipsă de profesionalism sau rea credință ?
S-a ajuns ca între starea de fapt reținută în procesul penal și încadrarea juridică să nu existe nici-o legătură,nici măcar de cauzalitate.
Se fac legături așa zis telepatice,când se cunoaște principiul în drept ,că ”intenția nu se pedepsește”.
S-a ajuns la incriminarea eforturilor unor personaje responsabile pentru a onora munca pe care o prestează,pentru simplu fapt că i se evidențiază imaginea personalității în mod favorabil.
In loc sa medaliem aceșți oameni sau să-i punem la panoul de onoare, ei sunt compromiși cu dosare penale,care nu duc nicăieri ,poate la cătușe.
De fapt în ce se reflectă munca oamenilor responsabili dacă nu prin dreptul la o imagine superioară ?
De ce oare ne facem dușmani din cei care ne surclasează intelectual ?
Sunt multe întrebări pe care simplii cetățeni așteaptă un răspuns de la statul nostru ,care susține de ani de zile că este stat de drept.
Comentariu Elena Albuțiu
Este oportună schimbarea sistemului judiciar în Romania ?
Judecătorii CCR au votat oprirea interceptărilor SRI.
Poate prea târziu ! Este vorba că timp de 10 ani în dosarele penale 80% sunt interceptări”pe post de probe”.
A ajuns un impertiv,statuat și la CEDO,ca judecătorii să judece cu probe serioase,imbatabile,administrate și în ancheta penală de procurori. Fără interceptări,fără filaje și fără echipament ambiental.
Nu știm nici acum dacă se blochează sau nu interceptările la ”penali”?!.
Câte probe au căzut sau vor cădea în dosarele penale,pentru că au fost obținute nelegal ?
In dosarele penale sunt stocate mii,chiar milioane(volume de maculatura realizată tehnic fără valoare juridică!) de pagini cu stenograme,care scot din context anumite convorbiri pentru a fi apoi incriminate.
In ce temei legal organele de urmărire penală solicită interceptări de la SRI,care nu este organ de urmărire penală ,pentru a colabora pentru obținerea probelor în ancheta penală ?
S-a reinventat Codul de procedură penală,din care rezultă fără echivoc că în temeiul PREZUMTIEI DE NEVINOVATIE,organele de urmărire penală sunt obligate să producă dovezi pentru a dovedi existența faptei penale și a persoanei incriminate.In acelasi temei sunt obligate să administreze și probele în apărare.
O serie de neregularități apar în actele procesuale elaborate de către organele de urmărire penale,preluate inexplicabil în multe cazuri de instanțele de judecată.Oare să fie lipsă de profesionalism sau rea credință ?
S-a ajuns ca între starea de fapt reținută în procesul penal și încadrarea juridică să nu existe nici-o legătură,nici măcar de cauzalitate.
Se fac legături așa zis telepatice,când se cunoaște principiul în drept ,că ”intenția nu se pedepsește”.
S-a ajuns la incriminarea eforturilor unor personaje responsabile pentru a onora munca pe care o prestează,pentru simplu fapt că i se evidențiază imaginea personalității în mod favorabil.
In loc sa medaliem aceșți oameni sau să-i punem la panoul de onoare, ei sunt compromiși cu dosare penale,care nu duc nicăieri ,poate la cătușe.
De fapt în ce se reflectă munca oamenilor responsabili dacă nu prin dreptul la o imagine superioară ?
De ce oare ne facem dușmani din cei care ne surclasează intelectual ?
Sunt multe întrebări pe care simplii cetățeni așteaptă un răspuns de la statul nostru ,care susține de ani de zile că este stat de drept.
Comentariu Elena Albuțiu
vineri, 16 decembrie 2016
Adio ,motivărilor stereotip în hotărârile judecătorești.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului ,în deciziile sale obligă judecătorii să-și ”motiveze mai bine” hotărârile.
Găsim de ani de zile în considerentele hotărârilor judecătorești ,în loc de argumente juridice formulate într-un limbaj specific ,tot mai multe argumente stereotipe,abstracte și mai ales contracdictorii.
S-a ajuns până acolo încât CEDO se amestecă în modul de motivare a deciziilor date de judecători și am adăuga din practica cutumiară locală că asemenea critici sunt valabile și în motivarea rechizitoriilor sau a propunerilor de arestare adresate instanțelor.
Intr-un asemenea context s-a ajuns la CEDO,cu o speță ,în care a avut loc o încălcare a dispozițiilor art.5 &3 privind dreptul la libertate și siguranță ,după ce la un om de afaceri i s-au aplicat măsuri preventive pe o perioadă de 10 luni , în esență invocându-se aceleași motive de instanțele naționale.
Cauza privește detenția preventivă a unui om de afaceri.
Inculpatul a fost arestat în mai 2015,fiind acuzat de fraudarea bugetului de stat ,într-o perioadă X,invocându-se motive care au fost descrise în starea de fapt a propunerii de arestare și apoi în rechizitoriu.
Termenele restrictive de libertate au fost extinse până la 10 luni de zile,așa cum am arătat mai sus,invocându-se la prelungiri aceleași motive.cu precizarea că la cererea inculpatului instanța a schimbat arestarea preventivă în arest la domiciliu și control judiciar.
Inculpatul a invocat art.583 din Convenție unde s-a plâns despre lipsa motivelor suficiente pentru aceste măsuri.
Potrivit jurisprudenței CEDO ,persistența suspiciunilor rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non pentru regularitatea prelungirii detenției,dar după expirarea unei perioade de timp ,nu mai este suficientă ,fiind necesară altă motivare ,care să justifice contiuarea măsurilor restrictive de libertate.
După această perioadă de timp Curtea statuează că urmează să se stabilească ,în primul rând ,dacă există alte motive invocate de autoritațile judiciare justificative privind libertatea sau masurile restrictive și abea în al doilea rând ,dacă aceste motive sunt suficiente și pertinente,dacă autoritățile naționale au manifestat diligență specială în conducerea procesului.
Așadar un judecător de tribunal trebuie să ofere motive pertinente și suficiente pentru detenție pe care să le aplice deja în momentul primei decizii prin care se dispune arestarea preventivă,adică imediat după arestare.
In acest context autoritățile naționale au susținut că arestul la domiciliu este o masură mai lejeră.
In art.5 nu se reglementează însă condițiile de detenție ,precizând că aceste criterii prevăzute de acest articol se referă doar la nivelul restricțiilor privind libertatea de circulație ți nu diferențierea confortului său ,sau în regimul intern a diferitelor locuri de detenție.
Curtea a aplicat criterii pentru întreaga perioadă de detenție,indiferent unde inculpatul este deținut.
Ce concluzie putem să tragem ? Pe plan național tot mai mult se fundamentează o anumită inerție în aplicarea legii. Legea în larga ei interpretare este tor mai mult marginalizată,lăsându-se loc cutumei în așa fel încât cealaltă parte a monedei legislative,adică spiritul legii a devenit un adevărat mit.
Cănd te îndoiești,sau ești convins că meseria de magistrat este doar un job,înainte să iei o decizie legată de modul cum acționezi ,este bine să vezi consecințele și oportunitățile măsurilor pe care ești obligat să la iei.
Orice se poate,dar orice semnal are și un buton de oprire,când poți deveni abuziv.
Pot apărea situații haotice,care greu pot fi reparate în timp și rămâi cu sentimentul că drepturile tale constituționale au fost călcate în picioare ,ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Extrase și comentarii Elena Albuțiu.
Găsim de ani de zile în considerentele hotărârilor judecătorești ,în loc de argumente juridice formulate într-un limbaj specific ,tot mai multe argumente stereotipe,abstracte și mai ales contracdictorii.
S-a ajuns până acolo încât CEDO se amestecă în modul de motivare a deciziilor date de judecători și am adăuga din practica cutumiară locală că asemenea critici sunt valabile și în motivarea rechizitoriilor sau a propunerilor de arestare adresate instanțelor.
Intr-un asemenea context s-a ajuns la CEDO,cu o speță ,în care a avut loc o încălcare a dispozițiilor art.5 &3 privind dreptul la libertate și siguranță ,după ce la un om de afaceri i s-au aplicat măsuri preventive pe o perioadă de 10 luni , în esență invocându-se aceleași motive de instanțele naționale.
Cauza privește detenția preventivă a unui om de afaceri.
Inculpatul a fost arestat în mai 2015,fiind acuzat de fraudarea bugetului de stat ,într-o perioadă X,invocându-se motive care au fost descrise în starea de fapt a propunerii de arestare și apoi în rechizitoriu.
Termenele restrictive de libertate au fost extinse până la 10 luni de zile,așa cum am arătat mai sus,invocându-se la prelungiri aceleași motive.cu precizarea că la cererea inculpatului instanța a schimbat arestarea preventivă în arest la domiciliu și control judiciar.
Inculpatul a invocat art.583 din Convenție unde s-a plâns despre lipsa motivelor suficiente pentru aceste măsuri.
Potrivit jurisprudenței CEDO ,persistența suspiciunilor rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non pentru regularitatea prelungirii detenției,dar după expirarea unei perioade de timp ,nu mai este suficientă ,fiind necesară altă motivare ,care să justifice contiuarea măsurilor restrictive de libertate.
După această perioadă de timp Curtea statuează că urmează să se stabilească ,în primul rând ,dacă există alte motive invocate de autoritațile judiciare justificative privind libertatea sau masurile restrictive și abea în al doilea rând ,dacă aceste motive sunt suficiente și pertinente,dacă autoritățile naționale au manifestat diligență specială în conducerea procesului.
Așadar un judecător de tribunal trebuie să ofere motive pertinente și suficiente pentru detenție pe care să le aplice deja în momentul primei decizii prin care se dispune arestarea preventivă,adică imediat după arestare.
In acest context autoritățile naționale au susținut că arestul la domiciliu este o masură mai lejeră.
In art.5 nu se reglementează însă condițiile de detenție ,precizând că aceste criterii prevăzute de acest articol se referă doar la nivelul restricțiilor privind libertatea de circulație ți nu diferențierea confortului său ,sau în regimul intern a diferitelor locuri de detenție.
Curtea a aplicat criterii pentru întreaga perioadă de detenție,indiferent unde inculpatul este deținut.
Ce concluzie putem să tragem ? Pe plan național tot mai mult se fundamentează o anumită inerție în aplicarea legii. Legea în larga ei interpretare este tor mai mult marginalizată,lăsându-se loc cutumei în așa fel încât cealaltă parte a monedei legislative,adică spiritul legii a devenit un adevărat mit.
Cănd te îndoiești,sau ești convins că meseria de magistrat este doar un job,înainte să iei o decizie legată de modul cum acționezi ,este bine să vezi consecințele și oportunitățile măsurilor pe care ești obligat să la iei.
Orice se poate,dar orice semnal are și un buton de oprire,când poți deveni abuziv.
Pot apărea situații haotice,care greu pot fi reparate în timp și rămâi cu sentimentul că drepturile tale constituționale au fost călcate în picioare ,ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Extrase și comentarii Elena Albuțiu.
luni, 12 decembrie 2016
miercuri, 7 decembrie 2016
Colecția de ziare vechi (3)
Romania lucrului bine făcut..
România lucrului bine făcut este un slogan frumos,lipsit de substanță când e vorba de schimbarea nivelului de trai ,economie,statut social.
Ingerii Bihorului:
Ce aflăm din presa de Transilvania (Bună ziua Ardeal,Jurnal de Bihor, etc.) din Cotidianul anilor trecuți ,despre valorile autorității de forță românești ?
Ce aflăm despre despre amicii afaceriști promovați în contracte cu statul ;despre zeii locali iubiți la Cotroceni de fostul președinte dealungul anilor ?
Ce aflăm despre eroii procurori de Bihor ?
Cine face de ani de zile, anchete penale ”curate” la comandă ? Cine folosește autoritatea de forță a statului pentru răfuieli personale ?
Cine practică traficul de influiență în justiție ?
Cine ne învață că la Universitatea Oradea s-au fabricat diplome false,de dragul falsului și mai ales pentru dotarea muzeelor,librăriilor , a expozițiilor academice,iar autorii au fost trimiși fără cătușe și umilințe ,direct la panoul de onoare ,cu notă că au fost și au rămas la fel de putrezi de bogați ?
Cine ciugulește fărâmiturile lor ? Fărâmituri dosite în coperte de aur,în doctorate plagiate,în funcții cumpărate,declarații de avere care conturează un adevărat fiasco -da capo al fine- pentru cei căpătuiți prin corupție .
Cine ne dă lecții cum se aplică legea ?A ajuns ignoranța profesională, un motiv de siguranță în fotoliile bine plătite de românii sărăciți, prin nenumărate taxe și imozite ,mereu neîndestulătoare pentru bugetul de stat .
Exemple sunt destule.
Sunt publicații jurnalistice ,care merită revigorate !
Cei bine plătiți niciodată nu vor pierde vremea cu descoperirea și stârpirea corupției ,cu manifestări avangardiste,cu stârpirea insucceselor și a nerealizărilor!
Avem nevoie de oameni noi!
Elena Albutiu.
duminică, 4 decembrie 2016
Descurajarea abuzurilor
Efectele benefice ale Legii insolvenței ar fi descurajarea abuzurilor și nu a profitării de această lege în alte scopuri decât cele legale și prelungirea efectelor acesteia în mod nejustificat.
Printre efectele nefaste ale Legii insolvenței ar fi și faptul că de multe ori trenează pe rolul instanțelor de faliment,care nici nu reorganizează,nici nu lichidează averea debitorilor insolvabili.
Infracțiunile grave ,cum ar fi spălarea de bani,camuflarea surselor încasării de practicienii în insolvență prin afaceri aparent banale ,realizate colateral proceselor de faliment.
Despre excrocheriile imobiliare realizate în dosarele de faliment s-a scris ani de zile,s-au facut plângeri penale dezamorsate toate fără argumente juridice.
Au fost promovate sute de litigii asociate dosarelor de faliment a căror pertinență este nelegală în asemenea procese.
De exemplu : potrivit legislației românești în materie de proprietate nu se pot reconstitui drepturi patrimoniale în dosarele de faliment pe seama debitorilor,în scopul de a spolia persoane care nu au calitatea de părți în aceste procese și ici raporturi contractuale cu debitorii.Toate aceste manevre frauduloase menite să îndestuleze în condiții nelegale creditorii preferați si suspectați din prima vedere de corupție.
In acest fel sume de bani imense obținute prin corupție pot fi spălate prin Justiție.
Se știe că în lumea mafiotă există tendința de a se ascunde originea ilicită a unor sume și de a conferi o aparență de legalitate ,implicit onestitate și respectabilitate posesorilor unor sume de bani importante.
Dosarele de faliment au deschis poarta pentru justificarea anumitor sume.
Lucrători din Justiție nu odată au apelat la o gamă variată de acțiuni-trucuri financiare -care corespund în mare parte trucurilor de reciclare a fondurilor.
Necesitatea de a recicla prin activități judiciare în aceste cazuri ,decurge din dorința de a ascunde o activitate amplă infracțională,ca aceea de trafic de imobile aparținând unor persoane care nu sunt părți în procesele de faliment,mai exact
furt de imobile prin corupție,șantaj,falsificare de acte,etc.
Faptele în sine presupun o incadrare juridică corespunzătoare,la nivel de fenomen și să se constate că pericolul social reflectat în societate este dublat de un pericol economic la fel de grav.
Descoperirea aspectelor penale de corupție în dosarele de faliment se poate efectua foarte simplu ,chiar din oficiu în absența unor plângeri penale, printr-o simplă verificare în colaborare cu ANAF .
Anchetele penale în acest domeniu,ar putea conduce la depistarea unor prejudicii imense prin activități de corupție.
Cetățenii implicați în aceste acțiuni de spoliere a proprietății lor private, nu pot înțelege pasivitatea procurorilor sau poate ignoranța autorității statului în descoperirea cu celeritate a infracțiunilor de corupție atât în cazul sesizărilor penale,însoție de probe,cât și prin sesizări din oficiu, în activitatea judiciară de soluționare a cauzelor de faliment.
Elena Albuțiu.
Printre efectele nefaste ale Legii insolvenței ar fi și faptul că de multe ori trenează pe rolul instanțelor de faliment,care nici nu reorganizează,nici nu lichidează averea debitorilor insolvabili.
Infracțiunile grave ,cum ar fi spălarea de bani,camuflarea surselor încasării de practicienii în insolvență prin afaceri aparent banale ,realizate colateral proceselor de faliment.
Despre excrocheriile imobiliare realizate în dosarele de faliment s-a scris ani de zile,s-au facut plângeri penale dezamorsate toate fără argumente juridice.
Au fost promovate sute de litigii asociate dosarelor de faliment a căror pertinență este nelegală în asemenea procese.
De exemplu : potrivit legislației românești în materie de proprietate nu se pot reconstitui drepturi patrimoniale în dosarele de faliment pe seama debitorilor,în scopul de a spolia persoane care nu au calitatea de părți în aceste procese și ici raporturi contractuale cu debitorii.Toate aceste manevre frauduloase menite să îndestuleze în condiții nelegale creditorii preferați si suspectați din prima vedere de corupție.
In acest fel sume de bani imense obținute prin corupție pot fi spălate prin Justiție.
Se știe că în lumea mafiotă există tendința de a se ascunde originea ilicită a unor sume și de a conferi o aparență de legalitate ,implicit onestitate și respectabilitate posesorilor unor sume de bani importante.
Dosarele de faliment au deschis poarta pentru justificarea anumitor sume.
Lucrători din Justiție nu odată au apelat la o gamă variată de acțiuni-trucuri financiare -care corespund în mare parte trucurilor de reciclare a fondurilor.
Necesitatea de a recicla prin activități judiciare în aceste cazuri ,decurge din dorința de a ascunde o activitate amplă infracțională,ca aceea de trafic de imobile aparținând unor persoane care nu sunt părți în procesele de faliment,mai exact
furt de imobile prin corupție,șantaj,falsificare de acte,etc.
Faptele în sine presupun o incadrare juridică corespunzătoare,la nivel de fenomen și să se constate că pericolul social reflectat în societate este dublat de un pericol economic la fel de grav.
Descoperirea aspectelor penale de corupție în dosarele de faliment se poate efectua foarte simplu ,chiar din oficiu în absența unor plângeri penale, printr-o simplă verificare în colaborare cu ANAF .
Anchetele penale în acest domeniu,ar putea conduce la depistarea unor prejudicii imense prin activități de corupție.
Cetățenii implicați în aceste acțiuni de spoliere a proprietății lor private, nu pot înțelege pasivitatea procurorilor sau poate ignoranța autorității statului în descoperirea cu celeritate a infracțiunilor de corupție atât în cazul sesizărilor penale,însoție de probe,cât și prin sesizări din oficiu, în activitatea judiciară de soluționare a cauzelor de faliment.
Elena Albuțiu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)