Efectele benefice ale LEGII INSOLVENTEI....
....ar fi în intenția legiuitorului pentru descurajarea abuzurilor și a profitării de această lege în alte scopuri decât cele legale precum și a prelungirii lichidării judiciare în mod nejustificat.
Efecte ale acestor practici nefaste se regăsesc în dosarele de faliment,care nici nu reorganizează nici nu se lichidează.
Infracțiuni grave cum ar fi spălarea de bani,camulflarea surselor încasărilor de către practicienii în insolvență prin afaceri aparent banale realizate colateral proceselor de faliment.
Despre excrocheriile imobiliare inițiate prin acțiuni în justiție de către judecătorul sindic Olah Ionel și lichidatorul judiciar Avrămescu Nicușor s-au făcut numeroase plângeri penale,dezamorsate de procurorii bihoreni fără argumente juridice.
Din neprofesionalism sau rea -credință ?
Asta este marea problemă a cărei rezolvare întârzie atât de mult încât a rămas nerezolvată mai mult de 15 ani.
Lucrătorii din justiție din tagma celor amintiți au apelat la o gamă variată de acțiuni -trucuri financiare - care corespund ăn mare parte tehnicilor de reciclare a fondurilor.
Necesitatea de a recicla prin activități judiciare în acest caz decurge din dorința de a de a ascunde o activtate amplă infracțională,ca aceea de trafic de imobile aparținând altor persoane ,care nu sunt părți în procesele de faliment,mai exact furt de imobile prin corupție,șantaj,falsificări de acte,etc.
Faptele în sine presupun o încadrare juridică,dar analizând la nivel de fenomen se constată că pericolul soocial recuoscut în societate este dublat de un pericol economic la fel de grav.
Potrivit legislației românești în materie de proprietate ,în dosarele de faliment nu se pot reconstitui drepturi patrimoniale pe seama debitorilor în scopul de a spolia persoane,care nu au calitatea de părți și nici nu au avut raporturi contractuale cu debitorii toate astea menite să îndestuleze creditorii protejați.
In acest fel sume de bani imense obținute prin corupție pot fi obținute prin justiție.
SE STIE CĂ ÎN LUMEA MAFIOTĂ
există tendința de a se ascunde originea ilicită a unor sume și de a conferi o aparență de legalitate ,implicit onestitate și respectabilitate posesorilor unor sume de bani importante.
Dosarele de faliment au deschis poarta în unele cazuri pentru justificarea unor asemenea sume.
Este important să subliniem că nelegalitatea actelor care servesc drept suport a unor modificări asupra unui drept de proprietate întabulat legal ,se face cu aportul unor notari ,care efectuează o serie de acte de întabulare și apoi de vânzare în formă autentică a unui bun imobil ,care nu are nici-o legătură cu dosarul de faliment ,fără ca adevăratul proprietar să fie măcar informat despre modificarea cărții funciare ,unde era întabulat legal.
O metodă se pare iresponsabil de simplă de mutare a unui bun imobil din locul în care era definit legal într-o altă carte funciară,care nu mai avea nici-o legătură cu proprietarul tabular,înscrieri menite să disimuleze natura ilicită a activității lucrătorilor judiciari din insolvență.
In acest context putem însă constata și responsabilitatea notarului ,care ca orice persoană care ajută cu intenție în orice mod la săvârșirea infracțiunii este complice indiferent dacă este interesat material sau dezinteresat deoarece el încalcă o obligație prevăzută de legiuitor pentru prevenirea și combaterea unor asemenea fapte împreună cu autorul .
CU CONCURSUL UNUI NOTAR,
care își îndeplinește atribuțiile de serviciu cu rea-credință se poate orice în jefuirea proprietății legale a unui cetățean român.
Numai în acest mod se poate ajunge ca un dosar de faliment să devină apt pentru a ascunde adevărata natură a provenienței unui bun din infracțiune.
IN CE CONSTĂ ABUZUL ?
Judecătorul sindic și lichidatorul judiciar ,chiar și notarul implicat au obligat prin acțiuni false un proprietar întabulat legal în Cartea funciară să livreze proprietatea sa privată în favoarea unui creditor dintr-un dosar de faliment,
CONCLUZIA AR FI :
In asemenea cazuri de excrocherii imobiliare derulate în justiție pentru un caz de faliment duce fără dubii la o stare de fapt de corupție pentru care se cere tragerea la răspundere penală.
Situația unui magistrat ,care nu-și aduce la îndeplinire obligațiile conform cu competența și profesia,iar rezultatul relei sale credințe crează un prejudiciu unui cetățean asupra dreptului său de proprietate,trebuie să răspundă nu numai penal alături de complicii săi ,ci și material pentru reparații și restabilirea situației anterioare infracțiunii de care este suspectat că a comis-o.
Să fie pus un cetățean român să renunțe la dreptul său de proprietate prin justiție, în favoarea unor structuri de tip mafiot ,să-i fie dezamorsate plângerile penale fără argumente legale,să-i fie compromisă profesia ,să-i fie atacată familia, egalează acceptul de a plăti cu drepturile sale patrimoniale taxă de protecție că să poată trăi cu ceea ce a rămas după jaf.
In fine magistrații care intră în conul de umbră prin pensionare pentru a scăpa de răspunderi în urma unor acțiuni de încălcarea legii,este de dorit să nu aibă motive reale de odihnă, ci mai degrabă să aibă parte de o conștiință chinuită.
Comentariu Elena Albuțiu
