Legea martorilor

Cetățenii români să-și cunoască drepturile și libertățile .

Această lege a martorilor ,cu nr.682/2002,reglementează asigurarea protectiei și asistenței martorilor a căror viață,integritate corporală sau libertate este amenințată ca urmare a detinerii de către aceștia a unor informații ori date,cu privire la săvârșirea unor infracțiuni grave pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze ,organelor judiciare și care au avut un rol determinant în descoperirea infracțiunilor și în soluționarea unor cauze.
Detalii privind termenii și expresiile legii :
1. Martor :
este persoana ,care se află în una din următoarele situații :
-are calitatea de martor potrivit Codului de procedură penală și prin declarațiile sale furnizează informații și date ,cu caracter determinant ,în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.
2.Fără a avea o calitate procesuală în cauză,prin infracțiuni și date ,cu caracter determinant o persoană nu poate  contribui la aflarea adevărului în cauze privind infracțiuni grave ,sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.ori la recuperarea acestora .

Detalii :
Nu pot fi ascultate ca martor în procesul penal ,persoanele obligate să păstreze secretul profesional (ex.avocat)decât față de care există din partea pesoanei în cauză încuviințarea divulgării secretului.

Alt detaliu :
Refuzul explicit al unei persoane de a depune mărturie ,de a răspunde la întrebări nu are semnificație penală.
Cerințe esențiale privind refuzul depunerii mărturiei :
- martorul să fi fost întrebat asupra acelor întrebări ; întrebările să fi fost puse  de organul judiciar sau părți ;martorul să fi fost ascultat într-o cauză penală.

Afirmații mincinoase (definiție) :
- înseamnă a face afirmații nesincere,a declara ca fiind adevărat ceva ce nu corespunde cu cele știute.

A nu spune tot ce știe : înseamnă a trece sub tăcere ,a ascunde tot sau în parte din ce știe.

Câteva detalii : Elena Albuțiu.

Demența,căderea și ridicarea clanului Maghiar.

Seismul de pe piața judiciară din Romania a generat o imensă criză de moralitate în rândul cadrelor didactice universitare din Oradea,prin trimiterea în judecată a membrilor clanului Maghiar.
Intâi a fost trimis în judecată Maghiar Teodor ,senior pentru o fraudă de aprox.25 milioane euro,pe care a reușit s-o producă bugetului de stat în perioada anilor 2000-ian.2004.
Rechizitoriul întocmit de procurorii Direcției Naționale Anticorupție București a reținut că fostul rector a întocmit și trimis de repetate ori Ministerului Educației și Invățământului situații statistice conținând date nereale referitoare la numărul de studenți,precum și la alte persoane admise la studii pe locuri fără taxă,cunoscând că de numărul studenților depinde dimensionarea alocației bugetare.
Prejudiciul adus bugetului de stat a fost evaluat la aprox.25 milioane euro,reprezentând diferența dintre alocațiile bugetare efectiv acordate de minister și sumele ce s-ar fi cuvenit de drept în funcție de numărul real al participanților la studii pe locuri bugetate.
Comunicatul oficial anunța la vremea respectivă disjungerea dosarului de urmărire penala și continuarea anchetei penale pentru fostul rector senior și fiul său,rector și el în succesiunea tatălui,Maghiar Traian Teodor pentru comiterea infracțiunilor de fals intelectual (?!) în legatura cu eliberarea unui numar de 26 diplome de studii aprofundate unor cetățeni străini,care nu au fost înmatriculați și nu au urmat cursuri de pregătire ori specializare la Universitatea din Oradea.

Favoriți în cursa pentru nominalizarea celor mai corupți inculpați de lux ,rectorii orădeni ,cunoscuți ca oameni cu precedente bănoase ,au continuat să spere că vor trece cu bine prin investigațiile DNA.
O soluție în acel moment de scoatere de sub urmărire penală ar fi fost pe deoparte o insultă la adresa justiției ,iar pe de altă parte ar fi privat națiunea română de întregirea clanului cu cel de al doilea fiu al rectorului Adrian Marius Maghiar în fața raspunderii penale.
Decizia parchetului anticorupție național a continuat să investigheze în profunzime acest caz ,decizie care în cele din urmă ar fi rămas la mâna unor soluții compensatorii în justiția orădeană  și a fost luată din păcate după ce triumviratul corupției din fruntea UO și-a atins obiectivele economice la standard de interlopi.
O adevărată rețea de traficanți de influiență ,condusă de Adrian Marius Maghiar ,decan la acea dată la Facultatea de Medicină și Farmacie  Oradea,care a contribuit permanent la un loby măsurat în servicii și contraservicii specifice mediului  universitar,urmărindu-se desigur diminuarea cotațiilor judiciare și reprimarea activității lor ilicite.
Dealtfel nimeni nu poate nega ca în justiție se faceau imixtiuni după schema exterior spre interior,iar hotărîrile judecătorești erau în mare parte la mare distanța de standardul cerut de Constituția Romaniei.
La fel  se putea constata existența unei politici de incriminare specifică urmăririi penale.privind încadrarea juridică a faptelor în infractiuni minore aflate în pragul prescripției,iar prejudicierea morală a Romaniei prin fabricarea diplomelor false,a rămas ascunsă sub preșul corupției.

In timp :
Nimeni nu a observat ca procesul seniorului rector decedat în faza de judecată a încetat,cum era legal.
Dar ridicarea sechestrului până la valoarea de 25 milioane de euro,în ce temei legal s-a făcut ?
Prejudiciul făcut bugetului de stat a ramas pe cale de consecință nerecuperat ?
Au rămas acești bani în buzunarele a clanului Maghiar ?
Era de notorietate în Oradea,că ani de zile familia Maghiar ,universitari titulari de funcții scrise cu majuscule.au fost interesați de ruinarea resurselor financiare al UO și au visat să pună mâna pe averile publice aflate în gestiunea universitară,orbiți de câștiguri ilicite  prin exterminarea unor personalități din lumea științei  medicale și nu numai,care au dat dovadă de forță intelectuală în fondarea unor ctitorii  științifice și culturale.

Finalul acestei aventuri judiciare privind pe clanul Maghiar este demn de filme horror.
Un model de spoliere a bugetului de stat,mușamalizat în mijlocul unor suspiciuni ”rezonabile” de corupție,lăsarea cauzelor deduse judecății la prescripție,prejudiciile stabilite prin expertize autorizate au rămas nerecuperate,iar foștii inculpați după ce si-au facut publici protectorii au fost din nou cocoțați pe funcții de conducere universitare.
Foștii combatanți s-au așezat cuminți cu lacrimi în ochii  încărcați de obediență la piciorele proaspeților ” curați și spălați ” în marea luptă anticorupție ,instalați pe funcții de autoritate universitară si din nou actele de studii,doctoratele,funcțiile,examenele universitare vor fi puse sub semnul întrebării .
Această speță merită discutată nu numai în istoria științei dreptului,dar și în cazurile bizare de mușamalizare a marilor cazuri de corupție.
Pierderile colaterale și hărțuirea practicată de acesti penali împotriva oricui le-a stat în cale ,ani de zile, vor rămâne si ele istorie.
Dar urmează detalii despre soarta partizanilor ,care strigau ani de zile ”clanul trebuie ras din lumea universitară,ne-am săturat să le dăm șpagă pentru funcții,doctorate cu lucrări plagiate,pentru diplome,etc. ”.....
Comentariu Elena Albuțiu.

Nu avem nevoie de avocați....

...avem nevoie de protectori !
Acestea sunt vremurile ce le trăim.

Adevărul nu mai contează în justiție. De fapt probele ar trebui să conteze,dacă ar fi administrate corect,atât în acuzare cât si în apărare pentru stabilirea adevarului în actul de justiție.
De ce ? Pentru că nu atragi pe cineva în penal fără probe numai pentru protecția altor infractori.Practică mai des întâlnită în cazul infracțiunilor economice-de corupție.
Unii după arestarea preventivă cu elemente brevetate ca fiind de pericol social ,sunt lăsați  ulterior în libertate pentru a-și continuă activitatea în firmele lor și ele incriminate la nivel de milioane de euro.
Alții insă în situații similare rămân fără mijloace de subzistență, marcați de scandalul  arestării preventive,mai bine zis a zornăitului de  cătușe cu care sunt expuși în fața opiniei publice
Totul e posibil în justiție !
Socant ! Intâlnim activități gangsterești ( la propriu)de genul preluării prin forță ,prin hărțuire judiciară a proprietăților unor cetățeni.
Sub paravanul justiției se perpetuează condiția abuzivă pe durata proceselor,care de multe ori se desfășoară extrajudiciar,adică în contradictoriu cu  persoane fără calitate procesuală.
Aceste activități sunt nelegale pentru simplu motiv,că nici-o instanță din lume nu îți poate da calitate procesuală....dacă nu o ai în raport de obiectul pricinii și legislația în materie.
Așadar putem trage concluzia în legătură cu modul de soluționare a unor dosare ,că sistemul nostru judiciar nu ne protejează,dacă facilitează activități ilicite în justiție.
Justiția nu are voie să brutalizeze cetățenii români pentru a le încălca drepturile,pentru a le lua proprietățile,etc. prin activități nelegale,cu caracter extrajudiciar de multe ori.
Vor trebui să dispară grupurile influiente în justiție.Aceste grupuri susțin mecanismul îmbogățirii unor oameni de afaceri.
  Afaceri cu statul,cu vămile,etc.
ANAF nu mișcă ?! Incremeniți în observatori.Crede cineva că evaziunea fiscala de milioane euro este posibilă fără complicitatea fiscului ?
Crede cineva că sub paravanul dosarelor de faliment se fac tranzactii nelegale fără taxe,fără impozit avocațial?
Nimeni nu observă că a apărut un nou mod de fraudarea statului în dosarele de faliment, unde lichidatorul judiciar are și calitatea de avocat,încasând onorarii imense neimpozitate ,plus onorariile la fel de fabuloase pe care le pretind ca lichidatori judiciari.
In anul 2016 nu mai putem vorbi de tranziție către statul de drept ,în care drepturile și libertățile cetățenilor sunt respectate.
 Statul de drept pretindem cu toții că există și că suntem un stat democratic.
In realitate Romania e blocată  de abuzuri.
Elena Albutiu

TRIUNGHIUL BERMUDELOR ...IN JUSTITIE...

....il gasim în randul procurorilor aserviți politiei,care lucrează în locul lor.Primul pas.
Ce vedem ?
Exista o legatură  între viziunile penale ale procurorilor si polițistilor.
Prea multa fabulatie,care creaza complicații acolo unde se cere aplicarea legii penale la infractiunile de coruptie și nu numai.
Sa lasi sa intre in functiune aberatii juridice,duce inevitabil la prejudicierea iremediabila a părtii vatamate,care poate fi și bugetul statului roman în cazul infracțiunilor economice,de corupție,etc.
Ce detalii există sub acest titlu ?
Am subliniat existența ”primului pas ” în justiție.De ce ?

Să nu uităm că procurorii dispun inculparea unei persoane.
Această activitate este un lucru mare și trebuie percepută ca atare.

O adevărată provocare a statului de drept !
Este adevărat că peste tot există provocări ,emoționale,profesionale,sociale,politice.
Trebuie să recunoaștem că în toate scrierile noastre toți suntem  provocați și în consecință luptăm ca oamenii să-și cunoască drepturile si libertățile,atunci când au fost ascunse sau compromise de oameni fără căpătâi.
Unii cred că pot să fure viața oricui și să nu plătească niciun preț.Stim și noi când cineva ne poartă sâmbetele și ne îngrozim de amploarea dezastrului ce poate fi generat de o justiție nedreaptă!
Nu putem spune despre o justiție că este dreaptă,când de exemplu procesul durează 15 ani. Nimeni nu vede sau nu vrea să vadă că tergiversarea unor asemenea cauze duce sigur la activități de corupție în justiție.
Așa că atunci când apar derapaje de la regulile statului de drept ,de la indeplinirea actului de justiție în concordanță cu legile romanesti si  CEDO,suntem datori să cerem și explicații Consiliului Superior al Magistraturii pentru ignoranța în profesie a unor magistrați ,pentru neglijență si contradicții în actul de justiție.
Nu de alta ,dar CSM este garantul independenței în justiție și nicidecum garantul magistraților de rea credință sau neprofesioniști.

EA.

Cine va suporta daunele create de un lichidator judiciar ?

Cine l-a dotat cu drepturi de proprietar pe Avrămescu Nicușor în dosarele de faliment ?
De ce asistăm de ani de zile la refuzul și incapacitatea de a lua o decizie de către CSM în dosarul de faliment cu privire la care s-au facut sesizări si pe de altă parte nenumărate plângeri penale,clasate integral fără argumente juridice de procurorii orădeni?
Există ezitări în aplicarea legii ?.CORUPTIA să fie cauza?
Cum se apără corupția în Romania ?
In cea mai mare parte prin șantaj la adresa mituitorilor !

Dar ce pot face în justitie lichidatorii  judiciari de teapa celebrului Avrămescu Nicușor?
In primul rand pot aranja blocarea proprietarului unui imobil,care nu are nici-o legatură,nici macar de cauzalitate cu dosarul de faliment . Deci proprietarul nu are calitate procesuală în speță.
Cum e posibil ?   Fără să fii parte într-un proces de faliment (fără calitate procesuală)la Tribunalul Bihor- Oradea,fără ca lucrătorul în insolvență repartizat în dosar să-și justifice demersurile prin legitimarea unui titlu de proprietate obtinut chiar  prin modificarea acestui drept în temeiul Legii nr.7/1996 privind fondul funciar.
 Totuși se fac afaceri total inexplicabile pe bani grei, cu acordul tacit sau expres al judecătorului sindic.
De ce să vorbim despre neprofesionalism,când reaua credință este atât de evidentă !
Apoi de ce să nu vedem că pe șest apar tranzactii suspecte- nelegale și notări în Cartea funciara si apoi vanzari  și țepe bancare in schimbul unor sume mari.
Inevitabil ne trezim în prezența infractiunii de spalarea banilor ,pentru existenta carora se prestează din nou  activitati extrajudiciare,chiar sub ochii instituțiilor de forță anticorupție.
Așadar pentru ascunderea identității unor valori ilicite se practică spălarea de bani negrii,se obțin fonduri ilegale ,cu sume ilegale,se cumpără alte valori imobiliare și se schimbă proprietarul .
Deci banii murdari întâi ascunși ,apoi spălați.
Există certitudini că se folosește pentru asta falimentarea în justiție.

Toate aceste activități sunt nelegale ,adică sunt comise prin încălcarea legii speciale a falimentului.
Este știut că obligațiile lichidatorilor judiciari reprezentați în dosarele de faliment , nu lasă loc de interpretare în dosare.
In lipsa unor prevederi legale lucrătorul în insolvență nu are calitatea să reprezinte un debitor în instanțe și nici într-un caz nu poate juca rolul exponentului creditorului în asemenea situații.
Aceste activități se aprobă de judecătorul sindic și astfel se marchează tendința de a ascunde originea ilicită a unor sume de bani și de a conferi o aparență de legalitate și implicit onestitate.
In acest fel procesele se complică,ca și în cazul invocat,se tergiversează ani de zile,se parcurg diverse etape și se implică persoane și instituții.
Veniturile obținute în dosarele de faliment sunt amestecate cu fondurile legitime (bănci ,garanții,etc.) în scopul de a ascunde activitățile infracționale.
Așa se naște corupția în JUSTITIE ,prin abuzul de putere,săvârșit în exercitarea funcției publice,indiferent de statut,structură sau poziție ierarhică in scopul obținerii unui profit personal direct sau indirect,pentru sine sau pentru altul ,persoană fizică sau juridică.
Cazurile de abuz din partea lucrătorilor în justiție care desfășoara aceste activități infracționale sesizate la organele penale ale statului sunt ”rezolvate ” prin clasare în Bihor cel puțin.
De ce ? Pentru că există procurori aserviți poliției,care lucrează în locul lor.
Acest fapt rezultă din lucrările lor. Apare evidentă o legătură între viziunile penale ale procurorilor și polițiștilor.
Prea multă fabulație,care crează complicații acolo unde se cere aplicarea promptă a legii penale la infracțiunile constatate.
Evident că atunci când constatăm că un  reprezentant al autorității statului lasă să intre în funcțiune aberații juridice în cazurile de abuz semnalate,avem certitudinea ca partea vătămată este inevitabil  prejudiciată prin infracțiune.
In acest caz ne punem din nou întrebarea  ,cine va suporta daunele create de un lichidator judiciar prin manipularea JUSTITIEI ?
Există jurisprudență CEDO ,dacă se pune problema ca să ne învețe CEDO aplicarea legilor românești și Constituția Romaniei.
Se pune totuși problema neștiinței ,a neglijenței grave în respectarea legii,sau reaua credință generată de corupție ?
 comentariu Elena Albuțiu.

Grațierea pedepselor un deziderat greu de digerat în politica actuală.

Romania nu se construiește în cătușe.
Autoritatea statului trebuie folosită cu discernămant.
Frica nu trebuie să paralizeze dezvoltarea Romaniei.
Să învățam să traim în libertate și noi si urmașii -urmașilor noștrii.
Trebuie să existe un echilibru între libertatea cuvântului și provocările la adresa normelor sociale,a legilor tării si a legislației internaționale.

Nu există vis mai funest decât cel în care te vezi privat de libertate.
Ești expus să demonstrezi că nu vrei sau nu poți să profiți de nici-o șansă ce ți se oferă, că nu vrei să te distrugi singur și sentimentele altora față de tine.
Denunțuri anonime ? Inadmisibil să fie anchetati oamenii denunțați de persoane ascunse sub anonimat  !
Un denunț trebuie să fie însoțit de dovezi,de argumente juridice,de fapte concrete,chiar dacă urmărirea penală este începută in rem .Un asemenea comportament dezvoltă o imaginație mai distructivă,care nu poate fi sancționata penal nici macar pentru denunț calomnios dacă se dovedeste că a dat informații neadevărate.
Si atunci ce înseamnă libertate ? Să vorbești dacă simți cu adevarat.
Numai un stat totalitar suprimă libertatea cuvântului, motiv pentru care trebuie să înțelegem că este necesar să se  asigure echilibrul prin intervenția presei libere.
In acest context să punem în discuție necesitatea acordării drepturilor și libertăților cetățenești justificate prin lege.
Ce este grațierea ?
Este o masură de clemență ce constă în înlaturarea în totalitate sau in parte a pedepsei aplicate de instanță ori în comuntarea acesteia în una mai ușoară.
Efectele grațierii sunt reglementate deasemenea prin lege.
Executarea pedepsei este suspendată condiționat prin acordarea termenelor de încercare care au o anumită durată.
Executarea nu are efecte asupra pedepselor complimentare afară de cazul când se dispune astfel prin actul de grațiere.Deasemenea obligațiile stabilite prin hotărârea judecătorească  pentru reparatii patrimoniale se mențin .
Atât amnistia cât și gratierea sunt reglementate si în noile coduri penale.
Bineînțeles că executarea pedepselor aplicate pentru anumite infracțiuni pot fi exceptate,cum ar fi infractiunile comise cu violență,anumite infracțiuni de corupție,sau pot fi puse în discuție anumite limite de pedepse.
Comiterea unor infracțiuni în termenul de încercare atrage recidiva,care are consecințe directe pentru înasprirea pedepsei aplicate pentru fapta nouă cu revocarea termenului de încercare.
Deci masura grațierii nu este lasată mereu la limita aprecierilor subiective.
In acest moment ascultând declarațiile publice ale d-nei ministru a justiției Raluca Prună,luăm cunoștință că Romania este condamnată de Curtea de la Strasbourg cu amenzi de zeci de milioane euro pentru condițiile inumane din închisorile românești ,care încalcă prevederile legale privind reeducarea prin privare de libertate.Deci scopul legal al inchisorii este încălcat.
In acest context nu înțelegem ce mai dorește să analizeze Ministerul Justiției privind relaxarea condițiilor de executarea pedepselor,când instanțele internaționale CEDO,au constatat deja că masurile de grațiere sau chiar amnistie se impun în anumite cazuri privind pedepsele privative de liberatate în România.
Altfel de ce discutăm mereu că respectăm drepturile si libertățile cetățenești stabilite prin Constituție,legile romanești si legile europene,dacă nu ieșim în fața oamenilor cu măsuri concrete caracteristice statului de drept?
Comentariu Elena Albuțiu.

Pericol pentru Romania !

Oligarhii Romaniei ? Avem sau nu avem ?
Intr-un stat democratic nimeni nu trebuie să accepte forme de totalitarism  și nici ca puterea să aparțină unora puțini!
Guvernarea statului de o grupare,pervertită în abuzul de putere, duce la o formă de totalitarism, oriunde în lume.
Este vorba de o formă de guvernământ ,în care cea mai mare ,sau întreaga putere politică este deținută de un mic segment al societății,în general cel mai reprezentativ din punctul de vedere al puterii ,segment care se caracterizează fie prin avuție,înrudire,putere militară sau influiență politică.
In mod tradițional oligarhiile se perpetuează prin intermediul câtorva familii importante (clanuri)a căror copii sunt formați pentru a deveni moștenitorii acestei puteri.
Oligarhia reprezintă deseori o manifestare a puterii exprimată în mod nedemocratic ,în care personalități -cheie,rămân în umbra ,preferând să conducă din culise,de cele mai multe ori prin intermediul mijloacelor economice.
O societate poate deveni o oligarhie într-un anumit moment al evoluției printr-un mecanism de acumulare graduală și netransparentă de mijloace economice de catre un grup restrâns de indivizi.
In cadrul actual al Romaniei oligarhia are tendința de a-și crea structuri care să includă în mod obligatoriu infiltrarea politică și control asupra justiției ,controlul asupra mass-media,accesul privilegiat la resursele țării și îmblânzirea justiției.
Peste ”noapte ” ne trezim cu o formă a oligarhiei financiare,care printr-un mic grup restrâns de mari posesori cu capital financiar , domină viața economică a statului.
Puterea acestora este obținută de cela mai multe ori prin uzurpare și stăpânire nedreaptă.
Corupția deși există la cote alarmante și se manifestă mai ales prin folosirea abuzivă a funcției de intermediar sau decizia pe care o îndeplinește pentru a-i acorda celui care corupe sau comunității de interese pe care o reprezintă,un avantaj economic sau administrativ în schimbul unei sume de bani,a unor cadouri,a unor concedii,proprietăți sau folosirea de către o persoană a funcției sau poziției sale publice,pentru a evita îndeplinirea unor norme,baremuri sau proceduri legale,la obținerea în folosul ei  a unor avantaje materiale sau funcții profesionale sau administrative.
In concluzie abateri de la datorie.
Așadar motivația pentru stârpirea corupției va trebui să se desfăsoare pe o pistă reală ,începand cu marea corupție și abea apoi autoritatea statului să bagatelizeze aspecte ale corupției mici ,prin tehnici represive,care nu duc nicăieri în acest moment.
Societatea trebuie curățată deci fără exceptie, de iedera otravitoare a corupției .
Comentarii Elena Albutiu.