Atacul la persoană ia amploare

Atacul la persoană este o tehnică folosită tot mai des  în politica românească,dar și împotriva unor instituții-din păcate fără argumente sau probe,care să ateste adevărul criticilor violente,injurii,cuvinte indecente la adresa altora.
De fapt ,atacul la persoană este apanajul celor fără argumente.O fac doar să umilească și să le lezeze demnitatea.
Prin urmare ,scopul este în primul rând decredibilizarea oponenților politici,sau instituțiilor vizate.
Coloratura politică marchează frecvent confruntări de pe poziții politice și cu justiția,în loc ca aceste confruntări să aibă loc exclusiv în sistemul judiciar.
Neinspirația de a face aprecieri legate de caracteristicile unor persoane,cum ar fi nivelul intelectual,este susținută în ultimul timp de o activitate de mare anvergură,chiar a devenit agenda zilei la unii politicieni,sau în unele publicații jurnalistice sau posturi TV.
Simpla remarcă pe această temă ar trebui să atragă reacții ,să fie sanționată public,ceea ce se întâmplă în orice țară civilizată din lume.
Atacul la persoană poate fi exercitat și prin îngrădirea unor drepturi de către persoane,care beneficiază de imunitate politică.
Să nu uităm că visul oricărui politician este imunitatea penală.
In altă ordine de idei, știm cu toții că în Romania, imunitatea penală protejează anumiți politicieni de dosare penale în care ar trebui anchetați.
În asemenea situații trebuie să primeze atitudinea critică ,care este o chestiune ce ține de respectarea drepturilor omului și nicidecum atacul la persoană.
Jurisprudența CEDO definește libertatea de exprimare ca o necesitate într-o societate democratică.
Mai mult,curtea stabilește protecția ce trebuie oferită jurnaliștilor în această direcție,dar cu condiția exercitării acestui drept  cu bună credință,în sensul de a comunica informațiile în acord cu respectarea deontologiei jurnalistice,care în cazul furnizării de informații de către terțe persoane ,presupune o mai mare rigoare și atenție deosebită înainte de publicarea informațiilor.
In orice țară democratică,presa are obligația de a publica și informațiile și ideile referitoare la aspecte politice ,dar și alte subiecte cu caracter general,cum este și funcționarea sistemului judiciar.
In toate aceste cazuri se impun a fi respectate drepturile persoanelor vizate, în limitele impuse de dreptul la reputație a oricărei persoane și a tuturor drepturilor și libertăților personale.
Aceste dispoziții individualizate pe jurnaliști,pot fi extinse ,dar în mod corect la avocați și justițiabili.
Dreptul la viața privată este statuat și în dreptul civil românesc,care specifică faptul că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau familială,fără consimțământul acelor persoane sau fără respectarea limitelor prevăzute de lege.
Orice persoană are dreptul la respectarea legii și poate să dea în judecată pe acela care îi știrbește reputația.
Unii au o problemă cu recunoașterea meritelor cuiva și în consecință se luptă intens pentru decredibilizarea celor pe care îi consideră potențiali adversari.
De multe ori, relațiile cu anumite persoane, umbrește cariera unor profesioniști.
A început să fie o regulă când  cineva încearcă să-și facă sincer profesia ,începe să derajeze.
Cei cu care interferează pe acest plan îi izolează,iar când au curajul să spună ceva ,sunt vânați.
Sunt atacați de oameni ,fără principii,fără valori.
Împotriva lor trebuie să luptăm,dar în limitele legii.
Avem situații de uzurpare de calități oficiale.
Unii se folosesc fără drept de calități oficiale,însoțite sau urmate de îndeplinirea unui act legat de aceste calități.( Vezi aici judecata stradală neautorizată)
Este vorba aici ,de relații sociale a căror formare și dezvoltare țin de asigurarea prestigiului și respectului datorat autorității organelor statului,sub toate formele de manifestare.
Autoritatea publică este conferită organelor publice sau este exprimată prin însemne sau simboluri și prin regimul juridic pe care-l implică.
Exercițiul calității oficiale se face numai de către persoane investite cu astfel de calități.
Avem însă deaface cu persoane,care îndeamnă la luptă politică după modelul tribal,cum este Ludovic Orban,care instigă fără jenă să ”lovim cu parul ”.
O calitate afișată de șef de trib și nicidecum calitatea de președinte a unui partid politic.
Există deasemenea ,indicii temeinice că prin atacuri la persoane cu funcții de autoritate, se facilitează sau se împiedică accesul la funcții de răspundere a unor persoane.
Se facilitează în acest fel întocmirea unor documente,sau refuzul de a se lua decizii importante urmărindu-se indisponibilizarea unor funcții importante de stat.
In urma acestor acțiuni pot fi obținute beneficii de servicii sau foloase de orice natură de către cei care promovează astfel de atacuri.
Beneficiile pot fi și de ordin moral și au menirea să acopere rezultatele bune,sau să confere susținerile publice ale unor politicieni.
In fine ,dacă în discursurile politice se susține mereu,că vrem stat de drept,implicit va trebui să se susțină că există stat de drept, acolo unde sunt respectate drepturile și libertățile omului,fără să inceteze însă lupta împotriva flagelului corupției.
Elena Albutiu

Pe creasta valului și învinșii revoluției din 1989.

File de viață :

 Cei născuți în anii celui de al 2-lea Război Mondial si cei născuți în perioada Războiului Rece,care a durat în Romania până în anul 1958,deși la revoluția din 1989,aveau o vârstă matură  au fost profund  marcați de vremurile trăite.
S-au remarcat însă ,printr-o evidentă rezistență colectivă,ori individuală ,care le-a dat tăria de a face față vicisitudinilor ulterioare ale anilor 50-60,care cel puțin pentru Romania au fost extrem de grei.
Frustrările,teroarea,interdicțiile de tot felul,au făcut din cei ajunși la vârsta majoratului în anii 60,un eșalon de oameni cu multă tărie de caracter.
Aceștia  sunt și cei care primii au ales liberatatea,atunci când au avut posibilitatea să evadeze din țară.
Penitențele exilului sunt doar una dintre trăsăturile acestei generații.
Cei rămași în țară,au avut de trecut prin furcile caudine ale unei noi răsturnări de situație politică,cu largi implicații sociale,economice,profesionale,politice morale și religioase.
Aceștia aveau la revoluție în jur de 40 ani în anii 1990,an de opțiuni și decizii personale importante pentru restul vieții lor.
Unii au avut tăria de a o lua de la capăt,de a renaște,alții mai adaptabili,au putut să se afirme în meserii noi,în politică ori afaceri.
Există însă și categoria învinșilor revoluției din 1989,care nu s-au putut rupe de trecut,care au avut reacții lente,care au fost fixiști,conservatori,prudenți ori chiar fricoși.
S-ar putea spune că evenimentele au trecut degeaba pe lângă ei.
Așa se face că azi,ne confruntăm cu persoane care au ajuns fie pe creasta valului,fie înfrânți.
EA

Felicitări mirilor anului 2019 !

Dansul lunii ianuarie 2019- este dansul de nuntă a președintelui PSD - Liviu Dragnea.
Să fim drepți !
Nu poți lua dreptul omului de a fi ridicol !
Acum mirii ,aflați la o diferență de vârstă de 30 ani și alte diferențe,sunt înafara oricărui pericol.
Am aflat cu toții că au fost bine și peste hotare.
Ne-am permis și noi să vedem un tataie -mire ,încărcat cu amintiri a celeilalte neveste!
Pupături nesfârsite să salveze aparențele,după atâtea eșecuri relaționale în care i s-a reproșat un comportament lipsit de bărbăție.(vezi Gabriela Firea), îndrăgostitul a luat viața în piept.
Liviu Dragnea și-a luat apoi fata de companie, să petreacă și el timpul liber în țări exotice.
Ce poate să-i spună  recenta -mireasa ? Așteaptă și ea s-o ducă în Brasilia,Italia,Spania etc.Poate la Moscova !
Activități caritabile ale pededistului.Ce mai ? Averea liderului în curând la jumate.
Pe de altă parte exa a fost tratată cu o mare mitocănie, umilind-o să nu o invite la nunta fiului lor. !
Inevitabil ne întrebăm ?
Ce a făcut actuala tinerică-mireasă ? Ce realizări ?

Cui oferă tataie pensia peste câțiva ani ?
Nu putem nega însă un adevăr rezultat din cutuma românilor :”dacă iubești cu adevărat ,nu afișezi asta ”.
Nimeni nu a crezut că domnișoara este atât de disperată după averi și statutul social cel poate oferi un bărbat prea matur- politic.
Oricum Liviu Dragnea nu a fost cucerit intelectual.
Așa că nu va înălța până la cer partenera actuală,pentru a nu cădea în crunta dezamăgire și  inevitabila despărțire.
Din păcate românii care au recunoscut calitatea de lider a lui Liviu Dragnea ,sunt părtași la acumularea de erori din partea acestuia,erori obligatoriu de reparat din greșelile trecutului .
O privire precipitată în  urmă, nu este altceva decât -mersul înapoi !
EA.

Talentatul domn Dragnea Liviu

A ajuns președintele PSD,Liviu Dragnea să fie analizat la nivel folcloric.

Vrea să fie stăpân peste toți și peste toate.
Să controleze total partidul,dar și alte instituții cheie.
Visează să câștige orice luptă și prin câștigarea luptelor să-și rezolve procesele.
Evident prin punerea mâinii pe sistemul judiciar.
Are nevoie de aplauze !
Crede că are stea în frunte.Acționează automat.Agitat, despotic își impune voința.
Trăiește după șabloane.Problemele judiciare îi ia tot timpul.
Nu riscă nimic.
Când apar ,oportunități de genul amnistiei sau grațierii în zona publică,rămâne aparent inert.
Nu se oprește la detalii.Nu are o poziție fermă.Joacă cu cărțile ascunse.Vrea să respire.
Indurerat,vrea ca problemele de acest fel să fie rezolvate de alții,ca ministrul justiției sau doamna premier,despre care știe că e prea timidă și ia decizii doar sub presiune.
Vrea să arate că aceste probleme nu-l interesează.
In realitate el promovează un stil judiciar propriu.
Stilul lui justițiar seamănă cu inchiziția.Dacă mori (a se citi ,dacă dispari din zona lui conflictuală) -ești nevinovat, dacă trăiești ( a se citi, dacă rămâi pe poziție critică) -ești vinovat.
Prin acest stil atât de personal ,de fapt se autodistruge .Face totul să-și ducă la capăt răzbunarea.
 In fine ,trebuie să tragem concluzia că nimeni nu-i poate face mai mult rău,decât el însuși.
Să intri în tumultul lui  conflictual este Triunghiul Bermudelor.
EA.

Reparații în justiție pe cale civilă.

Imunitatea parlamentară sau prezidențială nu ne împiedică să cerem reparații, prin acordare de daune patrimoniale sau nepatrimoniale, atunci când suntem victime a unor fapte ilicite ,prin care se incalcă drepturile și interesele personale-prin acțiune civilă în justiție.

Noul Cod civil statuează că :”Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sale ori inacțiunile sale drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane.”
Deci fiecare persoană este îndreptățită să solicite o justă reparație a prejudiciilor suferite,cunoscând și dovedind ,efectele unor asemenea fapte.
Precizare : poate constitui o faptă ilicită nu numai o acțiune,dar și o omisiune,iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunilor prevăzute de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită.
În consecință și inacțiunea este faptă ilicită,în toate cazurile când legea prevede imperativ,obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel ,adică de a avea o conduită pozitivă,obligație care însă nu a fost respectată.

Pentru angajarea răspunderii ciivile delictuale se cer întrunite cumulativ,câteva condiții :
a) existența unui prejudiciu (nu există răspundere civilă delictuală ,fără prejudiciu);
b )existența unei fapte ilicite săvârșite în modul descris mai sus;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,în sensul că acea faptă a provocat prejudiciul suferit de o altă persoană;
d) existența vinovăției-nefiind suficient să existe o faptă ilicită în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs,ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.

Sarcina probei în asemenea situații revine victimei prejudiciului,aceea care reclamă prejudiciul.
Este admisibil orice mijloc de probă,inclusiv proba cu martori,întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice-stricto sensu.
Pentru dovedirea vinovăției însă,dovada directă este imposibilă,se poate însă cere victimei să dovedească numai elementele exterioare de comportament,respectiv fapta autorului,caracterul ilicit obiectiv al faptei,legătura cauzală și eventuale circumstanțe de loc și de timp ,sarcină care revine judecătorului în virtutea rolului activ,să reconstituie desfăsurarea întregului proces psihic și să deducă existența vinovăției autorului faptei.
Deci victima prejudiciului nu este obligată să facă dovada vinovăției.
Autoritatea publică trebuie să depună o diligență maximă în aprecierea elementelor de fapt și de drept,iar în privința funcționarilor incompetenți,neștiința și mai ales reaua credință nu pot fi scuzabile.
Totuși,chiar în aceste condiții victima trebuie să producă un minim de argumente și indicii.
Prejudiciul și raportul de cauzalitate pot fi prezumate conform practicii CEDO.
Acționând în acest mod ne detașăm de mult temutele dosare penale,care din păcate durează ani de zile,fapt care întârzie major și rezolvarea laturii civile a cauzelor și implicit acordarea de reparații privind prejudiciile cauzate.
Foarte important ,că acțiunile civile în justiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nu sunt împiedicate de imunitatea penală în mediul politic.

Elena Albuțiu.

Romania arată prost din cauza politicienilor ?

Mulți politicieni își dau drumul instictelor primitive.Viclenia depășește ,rațiunea.
Românii acționează mai mult emoțional. Discursul scris de alții nu este credibil.
In loc să fie continuată lupta economică și dezvoltarea prin investiții benefice, se continua stările conflictuale între instituțiile  statului.Operațiunile internaționale devin tot mai păguboase.Imprumuturile bancare,la fel.Investițiile sunt proaste,deși resursele ne ajută.
Singurele deziderate pentru politicieni au devenit manipularea și controlul asupra partidelor și a unor instituții cheie,extinse prin acumulare de putere în sistemul judiciar.
Se constată o mare încărcătură judiciară,lucrată pe seama anumitor politicieni,pe trasee rămase oculte.
Politicieni marginalizați,de genul Victor Ponta și alții,vor trebui să-și reconsidere discursurile în interesul românilor și să nu arate mereu cu degetul spre alții.
Aparent putem crede că structura materială în țară este pe deoparte dezvoltată,dar pe de altă parte este chiar pe marginea prăpastiei.
In esență, putem spune că românii nu au curaj !
Trăim mereu sentimentul că am eșuat și că oamenii politici ne-au înșelat așteptările.
Dar asta s-ar putea să fie faptul că am așteptat prea mult de la ei.
Românii își amintesc doar spectacolul public,așa că în viitor va trebui să fim mai realiști,să fim conștienți de ceea ce se întâmplă.
Guvernele României ,mereu au un handicap de funcționare.Interimatul a devenit o soluție,evident distructivă pe planul îndeplinirii atribuțiilor ministeriale.
Presedintele în mod frecvent își arată indiferența,pus în fața validării unor decizii ce privesc funcționarea statului. Rezultatul deciziilor întârzie inadmisibil și consecința este din păcate decredibilizarea unor instituții puternice ale statului.
Conflictele nu se mai termină,atât pe plan politic,cât și instituțional.
Fără un scop bine determinat și benefic conflictele nu au niciun sens. Atât în problemele interne cât și externe.
Așa că ar trebui să ne gândim că nu există cale de întoarcere și mersul înainte este singura cale.
Elena Albuțiu

Procuror spălat de fapte de corupție la Alba Iulia ? episodul VI

Din colecția de interviuri celebre:
jurnalistul Florin Ardelean la 1 iunie 2006 a purtat o discuție memorabilă cu faimosul fost procuror suspendat din funcție Lele Alexandru, pentru faptul că a fost trimis în judecată pentru grave fapte de corupție,anchetate de procurori de la Parchetul General București.
Continuare ep.V.
.”.....LA- nu erau acte separate,nu erau acte ,care să se întâmple peste câteva luni,ci erau acte care evocau un plan foarte bine stabilit.Eh....momentul în care am ajuns la Adrian Tărău,care ce rol avea de fapt,era că de fapt era important pentru SRI,că nu mai trebuie să implice oamenii în verificări...
FA : Ai probe în acest sens ?
LA.- Sigur că da.Am dat deja o parte din interceptările care s-au făcut în perioada respectivă.Acele interceptări atâta timp cât au stat la mine,2 sau 3 zile,de vinerea până marțea ,au făcut sau nu xerox după ele,pentru că acele interceptări,nu ale mele ci a celor implicați,eu am aflat despre ele de la Tărău,fiindcă ele erau deja ascunse și era o chestiune....arătau exact procedura pe care o urmau,arătau lucruri foarte importante că banii erau transferați în SUA,iar la capătul celălalt al SUA era un fost om al SRI,care se ocupa cu administrarea banilor în SUA,aceasta a fost capcana pentru opinia publică....a căzut și presa imediat ,ca Adrian Tărău,haiducul modern  și el afirma acum că el era doar un pion în toată această chestiune,ceea ce nu-l exonerează de răspundere,dar nu s-a vrut să fac urmărire penală corectă în cazul lui.
Ar mai fi încă un argument de explicat....implicarea acestor servicii în rezultatul care mi s-a creat ulterior -este vorba despre documnete scrise .Conform legii române ,care nu permitea acestor servicii să implice un cetățean care nu era cercetat pentru acte impotriva siguranței naționale,sigur că acuma dacă se va confirma că serviciile ,apropos de aceste acte ilegale ,totul făcut ascuns....pentru că banii nu știm ce s-a întâmplat cu ei ....ei au fost trimiși în SUA (??!! n.n.) o mare parte din ei ,iar acum ai văzut sponsorizarea echipei naționale,crezi că a avut Tărău banii moșteniți de la bunicul....nu sunt bani care în mod normal trebuiau să ajungă la bugetul de stat ?...erau pentru taxa de drum ,erau pentru alte chestiuni ,dar în tot acest scenariu,chestia era altceva.Au ajuns cu protecția până acolo încât mi-au fabricat mie un dosar penal .Am capacitatea,am știința să demonstrez că e un scenariu.
Dealtfel am și făcut-o !!!
FA.- Incredibil !!!!
......................................................................................................................................................
FA.- Am o propunere să continuăm discuția săptămâna viitoare,în 8 iunie 2006,în care să abordăm cazul Panait,implicarea lui Panait în tot cazul Lele-Tărău,pentru că merită o discuție specială.
LA.-Aș vrea să vă rog să cereți punctul de vedere a acestor instituții,care sunt vizate de afirmațiile mele,pentru că noi am cerut în Gazeta de Oradea,să-și expună punctul de vedere,dar au tăcut chiticPrezentarea întregului caz va ajunge și pe masa Ministrului de Justiție și pe masa Președintelui Romaniei,care nu vor mai putea spune că nu au știut de ocupațiile unui procuror și dacă ei consideră că pot rămâne și mai departe cu aceste două instituții esențiale,atunci măcar știm cu cine avem de-a face....
FA.- Ce spuneți este înfricoșetor într-o anumită dimensiune,a ceea ce este nevăzut într-un caz ,care e pe rolul instanțelor de judecată. ”

Despre consecințele acestui interviu în activitatea judiciară privind dosarul penal în care Lele Alexandru a fost incriminat cu fapte de corupție...nu vom ști niciodată ...concret.
Un lucru este însă cert că acel dosar a fost restituit la organele de urmărire penală în vederea refacerii urmăririi penale,pentru o chestiune formală descoperită în rechizitoriu ,după 6 ani de strămutare a dosarului la mai multe instanțe din țară,care însă nu au constatat nulitatea procedurală privind  lipsa avizului procurorului general pe rechizitoriu....până la Curtea de Apel Alba Iulia.
In acest stadiu s-a terminat și cu clarviziunile lui Lele Alexandru ,iar apele s-au liniștit,mai ales după ce a fost reintegrat în funcția de procuror cu miliarde lei (vechi)daune materiale pe durata suspendării și cu peste 100.000 euro , daune morale obținute pe cale judecătorească.
Ne punem însă o întrebare legitimă și anume -de ce în acest dosar nu s-a început niciodată cercetarea judecătorească și administrarea de probe în dosar ?
De ce procurorul incriminat nu a negat niciodată faptele penale cu care a fost inculpat ?
De ce nu a luptat cu aceiași energie de justițiar pentru a obține achitarea și implicit pentru a-și demonstra nevinovăția ?
Toate aceste intrebări vor rămâne istorie în jurisprudența românească .
Extrase de Elena Albutiu.