Imunitatea parlamentară sau prezidențială nu ne împiedică să cerem reparații, prin acordare de daune patrimoniale sau nepatrimoniale, atunci când suntem victime a unor fapte ilicite ,prin care se incalcă drepturile și interesele personale-prin acțiune civilă în justiție.
Noul Cod civil statuează că :”Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile sale ori inacțiunile sale drepturilor și intereselor legitime ale altor persoane.”
Deci fiecare persoană este îndreptățită să solicite o justă reparație a prejudiciilor suferite,cunoscând și dovedind ,efectele unor asemenea fapte.
Precizare : poate constitui o faptă ilicită nu numai o acțiune,dar și o omisiune,iar orice abținere de la îndeplinirea acelei activități sau de la săvârșirea acțiunilor prevăzute de normele imperative ale legii constituie faptă ilicită.
În consecință și inacțiunea este faptă ilicită,în toate cazurile când legea prevede imperativ,obligația unei persoane de a acționa într-un anumit fel ,adică de a avea o conduită pozitivă,obligație care însă nu a fost respectată.
Pentru angajarea răspunderii ciivile delictuale se cer întrunite cumulativ,câteva condiții :
a) existența unui prejudiciu (nu există răspundere civilă delictuală ,fără prejudiciu);
b )existența unei fapte ilicite săvârșite în modul descris mai sus;
c) existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu,în sensul că acea faptă a provocat prejudiciul suferit de o altă persoană;
d) existența vinovăției-nefiind suficient să existe o faptă ilicită în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs,ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Sarcina probei în asemenea situații revine victimei prejudiciului,aceea care reclamă prejudiciul.
Este admisibil orice mijloc de probă,inclusiv proba cu martori,întrucât este vorba de dovedirea unor fapte juridice-stricto sensu.
Pentru dovedirea vinovăției însă,dovada directă este imposibilă,se poate însă cere victimei să dovedească numai elementele exterioare de comportament,respectiv fapta autorului,caracterul ilicit obiectiv al faptei,legătura cauzală și eventuale circumstanțe de loc și de timp ,sarcină care revine judecătorului în virtutea rolului activ,să reconstituie desfăsurarea întregului proces psihic și să deducă existența vinovăției autorului faptei.
Deci victima prejudiciului nu este obligată să facă dovada vinovăției.
Autoritatea publică trebuie să depună o diligență maximă în aprecierea elementelor de fapt și de drept,iar în privința funcționarilor incompetenți,neștiința și mai ales reaua credință nu pot fi scuzabile.
Totuși,chiar în aceste condiții victima trebuie să producă un minim de argumente și indicii.
Prejudiciul și raportul de cauzalitate pot fi prezumate conform practicii CEDO.
Acționând în acest mod ne detașăm de mult temutele dosare penale,care din păcate durează ani de zile,fapt care întârzie major și rezolvarea laturii civile a cauzelor și implicit acordarea de reparații privind prejudiciile cauzate.
Foarte important ,că acțiunile civile în justiție pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nu sunt împiedicate de imunitatea penală în mediul politic.
Elena Albuțiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu