Metaforic vorbind, încercăm să deslușim diverse acțiuni ce țin de tumultul vieții moderne și de confruntarea oamenilor cu pandemii de genul Covid-19 și celelalte mutații apărute pe parcurs despre care o serie de manifestări și consecințe rămân oculte.Măsurile medicale și tratamentele asemenea.(!!!!????)
Apar simptome noi la unii oameni, pe care greu îi mai recunoaștem.
Să ne imaginăm un om singur într-o celulă,plictisit,dorește să comunice cu cineva,dar pentru aceasta nu vrea sau nu poate să iasă în libertate,dar paradoxal vrea ca toată lumea ar trebui să-l viziteze ,să discute cu el,să-l jelească,s-l alinte.
Totul este foarte plictisitor.
In general oamenii singuri pentru un motiv sau altul,plauzibil sau nu,tot timpul se plâng,se consideră pe sine un învins,un ratat,îți absoarbe rapid energiile dacă ești dispus să le oferi,după care simți nevoia de a pleca.
Asemenea oameni preferă să nu aibă șefi.
Fug de scandal.Nu iubesc momentele acestea ale vieții.
Nu pot spune NU,cad de acord..
Evită momentele dificile ale vieții.Sunt conștienți că nu știu să iasă din ele.
Deviza lor ”ce dați -aia primiți”.
Când se ceartă cu cineva își schimbă nu numai părerea ,dar și partenerul în general.
Când e prea liniștit,când prea impulsiv.Nu poți ști la ce se gândește. Indecis.
Se ceartă în interiorul lui,pro și contra.
Aceste manifestări se regăsesc frecvent și în carantine,sau restricțiile generate de pandemii.
Trăim vremuri în care lumea s-a schimbat și oamenii afectați de noile viziuni ale vieții-deasemenea.
Nici singuraticii voluntari din trecut,care de multe ori se aflau în pragul depresiei,nu mai seamănă cu cei de azi.
In anumite situații acești oameni de multe ori trădează pentru a-și salva pielea.
Ei știu că nu au ce căuta cu argumente în fața celor cu baston de cauciuc.Chiar îi aduc un baston sau un ciocan mai mare în mână.
De la niște manifestări,care la prima vedere pot fi tolerate se poate ajunge pe nesimțite la o simptomologie patologică.
De exemplu Sindromul de burnout nu se asociază neapărat cu orele suplimentare de la locul de muncă,ci cu stresul cronic acumulat până la epuizare.
Fenomene de acest fel se întâlnesc tot mai des în lumea modernă: epuizarea mentală,fizică și emoțională ca urmare a stresului excesiv acumulat pe termen lung.
Etapele prin care trece o persoană până ajunge la epuizare ,ar putea fi :nevoia puternică de afirmare,neglijarea nevoilor personale,apariția situațiilor conflictuale la serviciu sau acasă,negarea problemelor reale,izolarea de familie și de grupurilor sociale,schimbarea comportamentului,autodevalorizarea,sentimentul de gol interior,stări depresive,colaps fizic și emoțional.
Sentimente de inutilitate.Pesimiști.
Aceste simptome pot fi asociate cu un cosum exagerat de alcool și cu utilizarea frecventă de antialgice.
IN ACEST MOMENT SE IMPUNE :
- reglarea emoțională,suport social,evitarea suprasolicitării,odihna,alimentația sănătoasă,etc,
Prin urmare nu avem ce aștepta Stele Norocoase salvatoare și supaviețuitori miraculoși,
Statul Român prin pârghiile sale constituționale este dator să asigure sănătatea emotională,fizică și materială a românilor.
A sosit demult momentul ca acei care conduc țara să-și intre în atribuții !!!!!
Nu mai avem timp........
Comentariu Elena Albutiu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu