Coloratura politica a arestarilor preventive ?

In ultimul timp arestarea preventiva a fost comentata aproape zilnic in media ,ca urmare a masurii luate pe seama directorului general al Antenei Group ,Sorin Alexandrescu,pentru infractiunea de santaj in forma calificata .S-a pretins ca de la nivelul functiei in trustul media,inculpatul ar avea o influienta mare asupra opiniei publice ,influienta pe care si -a exercitat-o  public- prin amenintare intr-o campanie mediatica impotriva victimei denuntatoare.
In acelasi timp au fost date publicitatii opinii in favoarea stenogramelor din continutul carora se pretindea existenta elementelor de santaj exercitate de inculpatul propus instantei pentru arestare.
Prima instanta a admis propunerea de arestare cu motivarea rezultata din referatul procurorilor.Tribunalul insa a admis recursul inculpatului si a dispus punerea sa in libertate.
Au fost comentarii calificate ale avocatului apararii.S-au invocat nelegalitati ale incriminarii (chestiuni formale)atat in fata instantelor de judecata,cat si in media.S-a subliniat inexistenta elementelor constitutive ale infractiunii de santaj si inexistenta probelor.
S-a pus problema daca publicitatea interceptarilor obtinute de acuzare,ar putea fi sau nu santaj la adresa judecatorilor in cazul solutiilor contrare date de instantele investite cu solutionarea propunerilor de arestare preventiva.A profitat DNA de solutia primei instante ?
De ce au nevoie procurorii de sustinere publica in cazul arestarii preventive?
Nu scrie in Codul de procedura penala acest lucru !
Sa fie semnul secretului urmaririi penale un dezavantaj al incriminarii unor persoane suspectate de coruptie?
Chiar asa sa fie ,ca DNA trebuie sa-si strige incriminarile?
Aceasta institutie in loc sa-si dea acordul de difuzare a materialelor de presa in scopul influientarii publice asupra incriminarilor facute,ar fi trebuit sa analizeze existenta conditiilor legale ale arestarii preventive ,care in Codul de procedura penala statueaza clar, pe deoparte , in sensul ca doar instanta dispune asupra masurilor restrictive de libertate in conditiile in care exista probe sau indicii temeinice despre existenta faptei penale si pe de alta parte este obligata sa  verifice daca arestarea propusa are un scop preventiv pentru societate.
In ultimii ani tot mai des sunt raspandite in media asa zisele probe -vesnicele stenograme-prin care se tinde de fapt la o tactica oculta pentru mentinerea inculpatului intr-o imagine deformata,fara sperante de aparare.Decredibilizarea acestuia.Mai exact apararile sale vor fi compromise prin manipularea opiniei publice in favoarea "stenogramelor"?
Cum judecatorii fac si ei parte din opinia publica,se pune problema daca DNA,sau organele de urmarire penala in general,obtin in modul descris mai sus beneficii in sustinerea incriminarii prin tehnici de difuzare a probelor in aceasta etapa a procesului penal
Raspunsul este pozitiv, desigur in conditiile in care judecatorii confirma activitatile sale de incriminare!
In felul acesta urmarirea penala iese din sfera reglementarilor din legea penala.O asemenea activitate intra chiar in sfera ilicitului.
Demonstrarea unei infractiunii prin incalcarea reglementarilor legale in materie este absolut inadmisibila in dreptul penal si practica CEDO.
In acest moment este important sa nu se permita sa intre in functiune asemenea aberatii juridice,care inevitabil vor duce la prejudicierea ireparabila a sistemului judiciar.Este vorba de "fluturarea"probelor prin intermediul media.
In acest fel vor apare prea multe fabulatii ,care creaza complicatii acolo unde se cere aplicarea  legii penale.
Nimeni nu are voie sa se situeze inafara procesului penal.
Acuzarea poate sa indice fapte,sa ofere probe care sa indice fapte prin care sa fundamenteze culpabilitatea rezultata din probe,dar nici-o persoana nu trebuie sa aiba sentimentul ca se afla in prezenta unei constatari formale de culpabilitate.
Avocat Elena Albutiu