Atacul la persoană este o tehnică folosită tot mai des în politica românească,dar și împotriva unor instituții-din păcate fără argumente sau probe,care să ateste adevărul criticilor violente,injurii,cuvinte indecente la adresa altora.
De fapt ,atacul la persoană este apanajul celor fără argumente.O fac doar să umilească și să le lezeze demnitatea.
Prin urmare ,scopul este în primul rând decredibilizarea oponenților politici,sau instituțiilor vizate.
Coloratura politică marchează frecvent confruntări de pe poziții politice și cu justiția,în loc ca aceste confruntări să aibă loc exclusiv în sistemul judiciar.
Neinspirația de a face aprecieri legate de caracteristicile unor persoane,cum ar fi nivelul intelectual,este susținută în ultimul timp de o activitate de mare anvergură,chiar a devenit agenda zilei la unii politicieni,sau în unele publicații jurnalistice sau posturi TV.
Simpla remarcă pe această temă ar trebui să atragă reacții ,să fie sanționată public,ceea ce se întâmplă în orice țară civilizată din lume.
Atacul la persoană poate fi exercitat și prin îngrădirea unor drepturi de către persoane,care beneficiază de imunitate politică.
Să nu uităm că visul oricărui politician este imunitatea penală.
In altă ordine de idei, știm cu toții că în Romania, imunitatea penală protejează anumiți politicieni de dosare penale în care ar trebui anchetați.
În asemenea situații trebuie să primeze atitudinea critică ,care este o chestiune ce ține de respectarea drepturilor omului și nicidecum atacul la persoană.
Jurisprudența CEDO definește libertatea de exprimare ca o necesitate într-o societate democratică.
Mai mult,curtea stabilește protecția ce trebuie oferită jurnaliștilor în această direcție,dar cu condiția exercitării acestui drept cu bună credință,în sensul de a comunica informațiile în acord cu respectarea deontologiei jurnalistice,care în cazul furnizării de informații de către terțe persoane ,presupune o mai mare rigoare și atenție deosebită înainte de publicarea informațiilor.
In orice țară democratică,presa are obligația de a publica și informațiile și ideile referitoare la aspecte politice ,dar și alte subiecte cu caracter general,cum este și funcționarea sistemului judiciar.
In toate aceste cazuri se impun a fi respectate drepturile persoanelor vizate, în limitele impuse de dreptul la reputație a oricărei persoane și a tuturor drepturilor și libertăților personale.
Aceste dispoziții individualizate pe jurnaliști,pot fi extinse ,dar în mod corect la avocați și justițiabili.
Dreptul la viața privată este statuat și în dreptul civil românesc,care specifică faptul că nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viața intimă, personală sau familială,fără consimțământul acelor persoane sau fără respectarea limitelor prevăzute de lege.
Orice persoană are dreptul la respectarea legii și poate să dea în judecată pe acela care îi știrbește reputația.
Unii au o problemă cu recunoașterea meritelor cuiva și în consecință se luptă intens pentru decredibilizarea celor pe care îi consideră potențiali adversari.
De multe ori, relațiile cu anumite persoane, umbrește cariera unor profesioniști.
A început să fie o regulă când cineva încearcă să-și facă sincer profesia ,începe să derajeze.
Cei cu care interferează pe acest plan îi izolează,iar când au curajul să spună ceva ,sunt vânați.
Sunt atacați de oameni ,fără principii,fără valori.
Împotriva lor trebuie să luptăm,dar în limitele legii.
Avem situații de uzurpare de calități oficiale.
Unii se folosesc fără drept de calități oficiale,însoțite sau urmate de îndeplinirea unui act legat de aceste calități.( Vezi aici judecata stradală neautorizată)
Este vorba aici ,de relații sociale a căror formare și dezvoltare țin de asigurarea prestigiului și respectului datorat autorității organelor statului,sub toate formele de manifestare.
Autoritatea publică este conferită organelor publice sau este exprimată prin însemne sau simboluri și prin regimul juridic pe care-l implică.
Exercițiul calității oficiale se face numai de către persoane investite cu astfel de calități.
Avem însă deaface cu persoane,care îndeamnă la luptă politică după modelul tribal,cum este Ludovic Orban,care instigă fără jenă să ”lovim cu parul ”.
O calitate afișată de șef de trib și nicidecum calitatea de președinte a unui partid politic.
Există deasemenea ,indicii temeinice că prin atacuri la persoane cu funcții de autoritate, se facilitează sau se împiedică accesul la funcții de răspundere a unor persoane.
Se facilitează în acest fel întocmirea unor documente,sau refuzul de a se lua decizii importante urmărindu-se indisponibilizarea unor funcții importante de stat.
In urma acestor acțiuni pot fi obținute beneficii de servicii sau foloase de orice natură de către cei care promovează astfel de atacuri.
Beneficiile pot fi și de ordin moral și au menirea să acopere rezultatele bune,sau să confere susținerile publice ale unor politicieni.
In fine ,dacă în discursurile politice se susține mereu,că vrem stat de drept,implicit va trebui să se susțină că există stat de drept, acolo unde sunt respectate drepturile și libertățile omului,fără să inceteze însă lupta împotriva flagelului corupției.
Elena Albutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu