Un președinte jucător ca Traian Băsescu,care a inventat în loc de sintagma ”dușman de clasă”, ca pe vremea comunismului,acuzația de ”penal”,va cultiva mereu ideea compromiterii adversarlor politici ,cu dosare penale.
Nu putem spune că nu sunt și judecători onești,dar câțiva dau sentințe anapoda.Acești judecători nu se corectează ,iar românul îngăduitor la pedepse nepotrivite se complace în a nu critica aceste rebuturi ale justiției românești.
Noroc că nu avem pedeapsa cu moartea.
Este cu adevărat dramatic că să nu știm ce se reproșează cu adevărat în acuzațiile aduse unor oameni politici.Ex.de dosare fără substanța penală,cum ar fi ”Mătușa Tamara”;”Telepatia”;”Struți și capre penale”; ”Dosarul caltaboșul ”etc.
Inspectorii judiciari nu privesc lucrurile judicios din perspectiva legii,pentru că într-o analiză a bunei credințe a judecătorilor intră în funcțiune libera apreciere a magistraților în concordanța cu propria moralitate și profesionalism de care dă sau poate da dovadă în exercitarea profesiei.
De ce nu se constată cu competență de inspectorii CSM.că unii magistrați judecători sau procurori nu dispun de cunoștințe juridice temeinice și prin urmare nu-și dau seama că de pe poziția de magistrat comit infracțiuni de abuzuri și chiar represiune nedreaptă.
Merită subliniat în acest context că infracțiunile de cercetare abuzivă -de exemplu-au o mare o mare importanța deoarece în mod cert împiedică înfăptuirea Justiției,pune în pericol statul de drept,a întregii societăți și prezintă o gravitate deosebită prin faptul că sunt săvârșite chiar de persoane desemnate cu înfăptuirea Justiției.
Fără a lămuri noțiuni,precum”independența” în Justiție sau ”imixtiune”,nu putem vorbi de pretinse abuzuri.
Așadar o verificare eronată a interpretării acestor înțelesuri ,ca fiind un privilegiu al magistraților independenți și pretinsa imixtiune,ar conduce la o perturbare a actului de justiție.
In asemenea situații ,ne întrebăm care ar fi beneficiul părților într-un proces penal ?
Ei nu trebuie ocrotiți de abuzuri ?
Am ajuns într-un asemenea stadiu periculos în exercitarea puterii judecătorești încât să privim în unele cazuri ,acest clișeu de ”independența” ca un paravan pentru magistrații incorecți ?!
Este deasemenea periculoasă concepția că o decizie judecătorească nu poate fi criticată.
Autoritatea unei hotărâri definitive este cu totul altceva.
Cert este însă că până acum nu a fost îndepărtat nimeni din magistratură pentru incapacitate profesională,deși legea prevede acest drept ca un motiv de încetarea funcției.
De multe ori organele competente să verifice eventuale abuzuri în actul de justiție ,ia decizii pripite de a respinge abuzurile relevante. Chiar lasă impresia că se mușamalizează.
Concluzia ar fi că există uneori incompetență în sistemul judiciar, care permite atacuri și acuzații abuzive pe plan politic pe diverse pârghii de mediatizare ,atacuri obscene și compromițătoare,care au singur scop de intimidare și înfrângere adversarilor politici.
Elena Albuțiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu