Hărțuirea

Presiunea și violența verbală egalează hărțuirea.
Unii români  ar trebui să știe că oamenii nu pot fi dați la o parte de câte ori vrei.
Atacul la oamenii de stat trebuie motivat.

Este adevărat  ! In curând începe lupta electorală.
Avem mereu probleme cu Justiția,care se boicotează de multe ori prin înscenări.
Celor foarte buni în politică le lipsește susținerea sau Steaua Norocoasă.
Cei din vârf îi dușmănesc pe toți pe care nu-i pot învârti pe degete.
In mediul toxic în care trăim apar simptome de hărțuială la tot pasul.
Unii politicieni au discursuri de cocote masculine.Vorbesc mult și nu spun nimic.Numai bârfele și defăimarea altora sunt menite să le satisfacă orgoliul rănit de eșecuri.
Această tagmă, destul de compactă în ultima vreme a realizat târziu, că nu au șanse de a se remarca în preajma unor personalități.
Pe de altă parte românii trăiesc mari tensiuni, ca urmare a unor persecuții și umilințe evidente prin refuzul de a avea acces la o Justiție dreaptă.
Independența Justiției este încă sub semnul întrebării și implementarea masurilor anticorupție
Trebuie să știm că asemenea situații produc resentimente.
Remarcăm în politică o serie de aspecte scăpate de sub control.
Așa ar fi faptul ,că orice succes stârnește reacții contradictorii.
Perdanții simt că judecata morală a românilor îi apasă greu și atacă sperând să-și găsească un plan de revigorare în fața electoratului.
Să nu uităm că Romania are și prieteni :UE,SUA,NATO.
Tări importante ne sprijină.
Si totuși pe plan intern corupția a ajuns pe un plan înalt,întărirea instituțiilor de stat la toate nivelele se face cu timiditate.
Mereu ne abatem de la normalitate.
Autoritatea este folosită de multe ori fără discernământ.
Nu știm încă ce înseamnă libertate.
Romania este blocată de frică.
Nici vorbă de echilibru prin libertatea cuvântului.
Protestatarii au devenit o adevărată provocare la adresa normelor sociale,o îndrăzneală fără margini împotriva conformismului.
Rezultatul unor asemenea acțiuni nu servesc din nefericire Romaniei,nu conduc la obiective sociale,nu privesc nivelul de viață a românilor.
Se susțin instituțiile de forță . Se face din nou apologia cătușelor.
Ce să mai analizăm când la nivel de Strassburg probemele penale din Romania au făcut obiectul unor condamnări.
Despre armonizarea instituțională la nivelul statului și PACEA INTERNA .iminentă se vorbeste conjunctural și fără fermitate ori voință politică reală.
Doar cuvinte ?
Elena Albutiu