Magistrații sunt reticenți la verificări ?!

Consiliul Superior al Magistraturii prin cuvântul inspectorilor săi ,nu întotdeauna privesc lucrurile riguros din perspectiva legii.
De multe ori apar în spațiul public discursuri laconice în care se citează”dacă nu este interzis ,înseamnă că este permis” în loc de” NU TOT CE ESTE PERMIS ESTE SI LICIT ”pentru că tocmai aici intră în funcțiune libera apreciere a judecătorilor în concordanță cu propria moralitate și profesionalism ,de care dă sau poate da dovadă în exercitarea funcției.
Tot așa poate da dovada că nu dispune de cunoștințe juridice temeinice,că nu și-a dat seama de faptul că de pe poziția de magistrat comite chiar infracțiuni și abuzuri,care pot duce la împiedicarea înfăptuirii justiției sau care pot pune în pericol statul de drept,a întregii societăți.
Gravitatea deosebită este relevată de faptul că asemenea disfuncționalități sunt săvârșite de însăși persoanele desemnate să înfăptuiască JUSTITIA.
Fără a lămuri noțiuni ,precum ”independența” în justiție sau ”imixtiune” nu se poate vorbi de pretinse abuzuri.
De aceea se impun verificări riguroase din partea instituțiilor competente.
Verificările eronate a interpretărilor acestor noțiuni  menționate mai sus, pot duce la înțelesul că independența și pretinsa imixtiune  este un privilegiu al judecătorilor și procurorilor.
Atunci care este beneficiul părților într-un proces penal ?
Nu trebuie să fie și ei ocrotiți de abuzuri și arbitrar?
Independența nu trebuie tratată ca un paravan pentru magistrații incorecți
Modul de aplicare a legii pentru adoptarea unei soluții de către magistrați poate fi analizat de organe precum cele penale sau disciplinare (în CSM).
Este periculoasă concepția că o decizie a judecătorilor nu poate fi criticată.
Autoritatea unei hotărâri definitive este cu totul altceva.
Răspunderea disciplinară a magistraților poate fi antrenată cu privire la abateri,care constau în activități și decizii luate în cursul exercitării funcției,nerespectarea din motive imputabile a dispozițiilor legale.

Cert este însă că până acum nu a fost îndepărtat nimeni din magistratură pentru incapacitate profesională,deși legea prevede acest drept ca un motiv de încetarea funcției.
Să fie oare motivul că magistrații sunt cercetați disciplinar de colegii lor din CSM ?
Să fie magistrații reticenți la verificări pentru că vor răspunde pentru erori și prin urmare fac orice ca instituția răspunderii să nu funcționeze .
Incompetența în sistemul judiciar are consecințe deosebit de grave.
Cum exercitarea funcției unui judecător sau procuror presupune efectuarea de acte procedurale și acte procesuale este evident că pentru constatarea unor abateri ,un organ administrativ trebuie să se pronunțe.
CSM nu trebuie să dea decizii pripite pentru a respinge abuzurile semnalate la acest nivel ca să nu existe suspiciunea că există cazuri de mușamalizare.
Există manipulare în justiție ?
Cu cât limbajul prin declarații publice sau chiar în parlament este mai obscen,cu atât este mai evident interesul pentru manipulare în justiție în interesul unor infractori.
Asistăm de ani de zile la atacuri nu numai vulgare și abuzive deopotrivă.
De fapt au existat întotdeauna pârghii pentru asemenea atacuri atât prin mediatizarea obscenă și defăimătoare a avocaților sau martorilor căt și prin plângeri penale prin încercarea de intimidare.
In cele din urmă trebuie să conchidem că legea trebuie respectată de toți !

Comentariu Elena Albuțiu