Comisia Europeană pe Justitie de la Buxelles ,în Raportul pe Justitie prezentat în aceste zile,include campaniile mediatice de asa zisa "hărtuire", printre amenintările la adresa independenței justitiei.
In contextul celor consemnate în acest raport,se întelege de Comisia Europeana ,că în Romania există o democratie instabilă,cu institutii nepregătite pentru o democratie clară.
Chiar dacă s-a nominalizat exemplificativ media patronata de Dan Voiculescu în ce priveste un "amestec" în justitie ,sau alegerea procurorului general si a procurorului sef al DNA ,Raportul nu a spus altceva decât ca justitia este vulnerabilă,este neprofesionistă și labilă la evaluarea dosarelor judiciare de către ziaristi.
Raportul este însă în eroare cu privire la rolul justitiei,dar și al presei într-un stat de drept.
Pe deoparte toate statele aderante la Conventia Europeană a Drepturilor Omului au dreptul de a permite difuzarea informatiilor si ideilor,dar si protejarea acestora.
Pe de alta parte aparatul justitiei ,judecatorii în calitatea lor oficiala constituie expresia autoritatii puterii judecatoresti și reflectă ideea ca instantele sunt organele care determină "drepturi si obligatii juridice"și statueaza cu privire la diferendele în aceasta materie și că această aptitudine a lor de a îndeplini aceasta atributie, inspira respect si încredere.
Atunci ce să credem despre ceea ce concret se întamplă în România,privind activitatea justitiei,că aceasta este tematica raportului in discutie?
Intra in atributiile organelor judiciare să agite la lumina zilei stenograme ce privesc anumite persoane si care reflecta datele unui proces?
Cine poarta raspunderea ca presa este în posesia unor date, în asa fel că opinia publică poate să dea înaintea instantelor propriul verdict,ceea ce conduce inevitabil la pierderea respectului față de activitatea organelor judiciare?
Numai în cicumstanțe similare,se poate ajunge ca in presă să apară producerea unor consecinte nefaste produse de activitatea judiciară si nu invers de natură să "decidă " în privința solutionării proceselor.
Se pare însă că orice se poate comenta pe marginea acestor activitați.
Presa însa are îndatorirea de a informa opinia publică asupra tuturor problemelor de interes general,iar printre acestea se afla fără comentarii de prisos si cele care privesc functionarea justitiei,institutie esentială într-o societate democratică.
Presa a fost ,rămâne și va fi un mijloc pentru ca opinia publica să se asigure că judecatorii se achita de înaltele lor responsabilitati ce decurg evident din lege.
Si apoi,Justitia are nevoie de încrederea cetătenilor pentru ce afla ei în legătură cu activitatea judiciară.
Asa cum jurnalistii sunt obligati în contextul deciziilor CEDO să-si apere sursele,tot așa și organele judiciare sunt obligate să-si apere secretul anchetelor penale.
Nimeni nu va putea în spiritul Conventiei Drepturilor Omului să limiteze orice mesaj este adresat opiniei publice ,mesaj -care trebuie să fie liber și această libertate este incompatibila oricărui sistem de autorizare sau de cenzură prealabilă.
In acelasi timp ,aceste libertati presupun o serie de responsabilitati în diverse sfere ale vietii sociale,care pot intra în conflict cu anumite interese colective sau individuale.,ceea ce inseamnă ca exista totusi anumite limite sau restrictii,care au drept scop respectarea drepturilor si reputatiei altei persoane,sau sunt necesare pentru salvgardarea sigurantei nationale,a ordinei publice,a sănătații sau a moralei publice.
Publicitatea în discutie așa cum a fost comentată,în Raportul despre Justitie ,constituie fără echivoc un punct de vedere prost vehiculat si menit sa protejeze partinic erorile judiciare,care din nefericire sunt tot mai des demonstrate în media.
Atâta timp cât justitia nu oferă în toate cazurile garanții de imparțiabilitate, prin modul cum isi desfăsoară activitațile judiciare,activitatea presei de informare a opiniei publice despre anumite erori ,care pot fi generate nu numai de neprofesionalism ,dar si de rea credinta din partea organelor jurisdictionale-este benefica unui stat de drept si libertatea la opinie nu poate fi limitată,conform jurisdictiei europene.
In fine presa poate ramane si în Romania ,câinele de pază a democratiei.
Avocat Elena Albutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu