Nu se compune viata numai din concedii exotice si statul cu burta la soare.Nici nu ramane omul la o varsta tanara toata viata.Daca are norocul , se ajunge la o varsta ,cand iti cad muschii,cand barbatii nu mai au cu ce face sex,iar banii au valoare si in alte scopuri decat pentru a cumpara atentia unor tineri nesimtiti.Asa ca ramane valabil pentru om doar calea spirituala,singura cale care te poate face fericit tot timpul.In rest totul este efemer...
Dar totusi de ce ne casatorim si apoi urmeaza dureroasele despartiri si divorturi?
De ce exista oameni nefericiti?Lipsa de comunicare afecteaza grav relatiile oamenilor in general si viata cuplurilor in special.Pe parteneri nu-i mai preocupa aceleasi lucruri,iar cele pe care le mai au inca in comun,sunt prea putin importante.Cand vorbim de comunicare ,ne gandim la gesturi,comportamente afective,emotionale.Dupa cativa ani de ratacire,cea mai mare parte a divorturilor se lasa convinsa ,ca singuratatea este un pret prea mare pentru libertatea obtinuta ....si sfarsesc prin a se recasatori.
Se naste atunci un nou cuplu,care va avea poate mai multe sanse de supravietuire decat primul,sau al doilea,sau cate si mai cate combinatii pe care le gasim in fiecare zi in preajma noastra.
In general numai timizii lasa sa treaca pe langa ei o alta sansa.Cuplurile inedite de casatorii sau parteneriate apar tot mai des in societatea mondena.
De la o diferenta de 15-20 ani,putem vorbi de diferenta de generatie intre parteneri.
O asemenea alegere vine deobicei dintr-o lipsa de incredere in sine.Imaginea mamei sau a tatalui i-a lipsit in copilarie,fizic sau psihic,lucru ce l-a marcat pentru tot restul vietii.Unor asemenea oameni li se pare ca partenerul mai in varsta va umple acest vid.Insa si celui mai in varsta ii lipseste increderea in sine,fara ca acel mai tanar sa-si dea seama.Barbatul mai in varsta lupta altfel impotriva fricii de imbatranire. Isi arunca o galeata de vopsea neagra pe cap,se hraneste un an cu iarba si frunze,pana ajunge la tonusul unui tantar si apoi continua sa fie nelinistit langa o femeie matura,cu exigente de adult cautand una mai tanara,de multe ori la o varsta cand i-ar putea fi fiica.In asemenea situatii barbatul mai in varsta are impresia ca toata lumea din jurul sau imbatraneste,mai putin el.Asemenea cupluri merg bine in primul moment,fiecare rezolvand la rece problemele care ii intereseaza,mai putin constiinta iubirii.Pe termen lung nu merg bine.Se despart pentru diverse motive care de fapt nu sunt cele reale.Barbatul mai in varsta se teme ca nu-si satisface partenera mai tanara si doreste separarea.Problema lui este insa psihicul,care se inhiba cand face dragoste cu partenera egala in varsta cu fiica lui.Apoi,anturajul face glume pe seama farmecului barbatului vopsit in varsta si ridicularizari pe seama femeii care are alaturi "un pustan".
Nenumarate sunt temerile care despart un cuplu.O concluzie tot mai des conturata este faptul ca barbatilor le este frica de femei.E clar ca nu vom gasi o explicatie pentru dorintele barbatilor de a controla femeile.La radacina avantului lor dominator sta teama ca s-ar putea sa nu mai fie ei "buricul pamantului".Asa cum noi femeile devenim cateodata agresive din prea multa timiditate.Mai toti barbatii lumii tremura de teama nevestelor si simultan a amantelor.Si toti,dar absolut toti se tem de iubire,de casatorie,de relatiile definitive.E la mijloc teama de infidelitate,teama de a nu-si pierde barbatia,teama de feminitatea dezlantuita,de tot ce e inefabil,prea erotic,posibil matern.
Teama barbatilor tot mai evidenta.La ei temerile nu inseamna,plansete,suspine ,oftaturi,Teama lor are mai multe fatete de la comportamentul de macho,pana la pierderea apetitului sexual.De la irascibilitate la hobby-uri,sau in cel mai rau caz "refugierea "in alcool sau droguri.Ceea ce nu intelegem noi femeile este teama barbatilor de asa zisul "sex-slab",de aerul superior al femeilor,de superioritatea acestora in arta conversatiei,de capacitatea de a se adapta in orice situatie,de intuitia lor proverbiala si apoi pe langa teama de rivali,ciudata teama de caini si alte forte,chiar ale intunericului.
In realitate totul este mult mai simplu decat pare.Mai presus de toate sa fim prieteni,sa nu uitam ce inseamna devotament,fidelitate,idealuri si credinte spirituale,interese identice,respect reciproc si nu in ultimul rand atractie fizica mutuala.
Cu toate acestea multi isi trateaza partenerii ca si cum ar fi proprietatea lor si par mai degraba interesati de sablonul in care doresc sa-l incadreze acestia decat persoanele reale alaturi de care traiesc.
Cel putin ar trebui sa facem eforturi cu totii sa ne intalnim implinirile undeva la mijloc.
Ar fi bine sa pricepem lectiile vietii,morala si traditiile bune pe plan spiritual sa ne intelegem si sa ne sustinem reciproc.
Cand se risipesc norii, luptele nu-si mai au rostul.
Elena Albutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu