Parlamentarii nu pot concura Justitia !

De ani de zile se practica tot mai mult haosul si sicanele judiciare in Justitie. Sicane care vin din toate zonele,incepand cu media si in cazul punerii in discutie a unor parlamentari acuzati de fapte penale, la nivelul Parlamentului.
Modificarile propuse la Statutul parlamentului cu privire la imunitatea alesilor au generat noi dispute,in asa fel ca parlamentarii au inteles si au dezbatut imunitatea sub aspectul protejarii acestora de anchetele penale si in special de arestarea preventiva.
Pentru a putea fi pusa in discutie arestarea preventiva la acest nivel,ar trebui sa se stie ca arestarea preventiva nu este o problema judiciara.Adica prin derularea unor proceduri nu se tinde la stabilirea vinovatiei persoanei inculpate ci doar se verifica potrivit procedurii penale daca exista probe sau indicii temeinice pentru existenta unei fapte penale si totodata daca sunt intrunite conditiile limitativ aratate in Codul de procedura penala pentru oportunitatea dispozitiei de arestare,care se dispune exclusiv de instanta de judecata.
In mod firesc Parlamentul trebuie informat ca un deputat sau un senator este anchetat penal fiind suspectat ca a comis o fapta penala si ca pe caz sunt intrunite conditiile arestarii.Adica :inculpatul se sustrage urmaririi penale;exista date ca incearca zadarnicirea aflarii adevarului;ca pregateste savarsirea unei noi infractiuni;ca a savarsit cu intentie o noua infractiune;exista date ca face presiuni asupra persoanei vatamate sau ca a savarsit o infractiune pentru care legea prevede detentiunea pe viata,sau o pedepsa mai mare de 4 ani inchisoare .
Faptul ca discutiile parlamentarilor pe tema imunitatii se concentreaza pe existenta probelor acuzarii la nivel de fondul cauzei explica o grava eroare .In primul rand pentru ca se identifica cu judecatorii singurii care pot sau nu dispune arestarea ,in baza datelor din dosarul de ancheta penala si in doilea rand prezentarea activitatii de ancheta penala pe masa parlamentarilor incalca nu numai secretul acestei activitati,dar poate constitui si adevarate atacuri la probele administrate dupa proceduri speciale in dosarul penal.
Deci numai instanta judecatoreasca apreciaza in toate cazurile,daca admite,sau nu propunerea procurorului pentru arestare,evident cu respectarea dispozitiilor procedurale,iar parlamentarilor le revine doar obligatia sa aprecieze daca propunerea de arestare in ipoteza admiterii sale ,este sau nu compatibila- in speta- cu calitatea de demnitar al statului roman.
In acest context este bine sa stim ca in Coventia pentru Apararea Drepturilor Omului,in art.5 par.1 lit.c se reglemeteaza urmatorul aspect :" atunci cand exista motive verosimile de a banui ca o persoana a savarsit o infractiune,in spiritul Conventiei - prezumtia de nevinovatie nu exclude arestarea preventiva pe intreaga durata a urmaririi penale si atata timp cat vinovatia nu a fost legal stabilita,prezumtia de nevinovatie isi produce efectele."
Concluzia fireasca dupa cele mentionate mai sus este ca Parlamentul trebuie informat ca un deputat sau senator face obiectul unei anchete penale si ca aceste anchete- este suficient sa nu fie deranjate de imunitatile acordate politic.
In fine erorile unor parlamentari care dupa o acerba lupta electorala obtin imunitatea politica,continua sa creada ,sau spera ca au obtinut protectie si in fata legii penale este pur si simplu iluzorie,evident in conditiile legii.
Avocat Elena Albutiu