Curtea Europeană a Drepturilor Omului ,în deciziile sale obligă judecătorii să-și ”motiveze mai bine” hotărârile.
Găsim de ani de zile în considerentele hotărârilor judecătorești ,în loc de argumente juridice formulate într-un limbaj specific ,tot mai multe argumente stereotipe,abstracte și mai ales contracdictorii.
S-a ajuns până acolo încât CEDO se amestecă în modul de motivare a deciziilor date de judecători și am adăuga din practica cutumiară locală că asemenea critici sunt valabile și în motivarea rechizitoriilor sau a propunerilor de arestare adresate instanțelor.
Intr-un asemenea context s-a ajuns la CEDO,cu o speță ,în care a avut loc o încălcare a dispozițiilor art.5 &3 privind dreptul la libertate și siguranță ,după ce la un om de afaceri i s-au aplicat măsuri preventive pe o perioadă de 10 luni , în esență invocându-se aceleași motive de instanțele naționale.
Cauza privește detenția preventivă a unui om de afaceri.
Inculpatul a fost arestat în mai 2015,fiind acuzat de fraudarea bugetului de stat ,într-o perioadă X,invocându-se motive care au fost descrise în starea de fapt a propunerii de arestare și apoi în rechizitoriu.
Termenele restrictive de libertate au fost extinse până la 10 luni de zile,așa cum am arătat mai sus,invocându-se la prelungiri aceleași motive.cu precizarea că la cererea inculpatului instanța a schimbat arestarea preventivă în arest la domiciliu și control judiciar.
Inculpatul a invocat art.583 din Convenție unde s-a plâns despre lipsa motivelor suficiente pentru aceste măsuri.
Potrivit jurisprudenței CEDO ,persistența suspiciunilor rezonabile că persoana a săvârșit o infracțiune este o condiție sine qua non pentru regularitatea prelungirii detenției,dar după expirarea unei perioade de timp ,nu mai este suficientă ,fiind necesară altă motivare ,care să justifice contiuarea măsurilor restrictive de libertate.
După această perioadă de timp Curtea statuează că urmează să se stabilească ,în primul rând ,dacă există alte motive invocate de autoritațile judiciare justificative privind libertatea sau masurile restrictive și abea în al doilea rând ,dacă aceste motive sunt suficiente și pertinente,dacă autoritățile naționale au manifestat diligență specială în conducerea procesului.
Așadar un judecător de tribunal trebuie să ofere motive pertinente și suficiente pentru detenție pe care să le aplice deja în momentul primei decizii prin care se dispune arestarea preventivă,adică imediat după arestare.
In acest context autoritățile naționale au susținut că arestul la domiciliu este o masură mai lejeră.
In art.5 nu se reglementează însă condițiile de detenție ,precizând că aceste criterii prevăzute de acest articol se referă doar la nivelul restricțiilor privind libertatea de circulație ți nu diferențierea confortului său ,sau în regimul intern a diferitelor locuri de detenție.
Curtea a aplicat criterii pentru întreaga perioadă de detenție,indiferent unde inculpatul este deținut.
Ce concluzie putem să tragem ? Pe plan național tot mai mult se fundamentează o anumită inerție în aplicarea legii. Legea în larga ei interpretare este tor mai mult marginalizată,lăsându-se loc cutumei în așa fel încât cealaltă parte a monedei legislative,adică spiritul legii a devenit un adevărat mit.
Cănd te îndoiești,sau ești convins că meseria de magistrat este doar un job,înainte să iei o decizie legată de modul cum acționezi ,este bine să vezi consecințele și oportunitățile măsurilor pe care ești obligat să la iei.
Orice se poate,dar orice semnal are și un buton de oprire,când poți deveni abuziv.
Pot apărea situații haotice,care greu pot fi reparate în timp și rămâi cu sentimentul că drepturile tale constituționale au fost călcate în picioare ,ceea ce este inadmisibil într-un stat de drept.
Extrase și comentarii Elena Albuțiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu