De ce avem nevoie de dragoste pentru a supraviețui ?

De ce avem nevoie de dragoste pentru a supraviețui ?
Fie că ia înfățișarea iubirii sau urii,adevărata obsesie a oamenilor  este,a fost și rămâne să fim iubiți.
Când vine vorba de astfel de subiecte nu ascultăm de nimeni,facem totul de capul nostru.
Nu vrem să auzim nimic.
De ce avem nevoie de dragoste pentru a supraviețui ?
Suntem gata să mergem până la capătul pământului pe jos,fără să obosim,dacă asta ne-ar face fericiți.
Oricum nimic nu contează , fără dragoste.
Este adevărat ne propunem scopuri idealiste,dar iluzorii.
Dezamăgirea că nu există un punct de sprijin pentru formularea noilor țeluri ne duc la anxietate,vid și o neadmisă atitudine sfidătoare și încăpățânată.
Avem deaface cu dualisti?
Cu lași lipsiți de răspundere?Cu un picior în conștiința lor,veșnic

culpabilizată.
Întradevăr în zilele noastre uneori ,calitățile sunt o povară,care determină și o anumită răspundere.
Ori să ne gândim ”de unde atâtea răspunderi...?”
Mai bine mărunțișuri...iar marea răspundere va rămâne concretizată în averea,casele,banii,care nu se împart cu nimeni,nici din trecutul oamenilor, nici din prezent,nici din viitor.
Asta este marea preocupare.Nu grija teoretică față de ceilalți.
O asemenea grijă nu a existat niciodată sau poate a  existat prea rar.
In rest doar vorbe.
De fapt cum ar putea oamenii să se schimbe ?
Să accepte puncte de vedere care le-ar pune în pericol agoniseala ?
Așa că mereu se oscilează între minciună când își dau seama că nu merge și aparențe,adică interesul de-a rămâne pe orbită dar nu la vedere.
Cine poate fi celălalt ?
Pot fi spirite bulversate de greșeli?De conștiință încărcată...?
Confruntarea târzie de caractere?
De fapt este vorba de autoritatea unor oameni, fără averi la ”mână”fără care nu pot exista..
Brevetul lor personal se reduce de fapt la ”fațadă”.
Să ai de toate și de fapt nimic. Da !E foarte greu să gestionezi sentimental relații în care partea materială este pe primul plan.
 Si atunci ce s-a întâmplat în viața acestor oameni, în planul relațiilor sentimentale?
Au fost un capricii ?Se  vindecă de probleme pe care le credeau de nevindecat ?
Ce mai aveam apoi de adăugat.
 Nu a fost nimic serios și nici profund ?Poate da sau poate nu.
In fine,nu suntem impresionați nici de asemenea relații.
Fără răspunderi.Fără responsabilități.
Prea putin a fost adevărat,pentru cei implicați în astfel de relații.
Sigur ne .trăim fiecare în felul nostru viața.
De ce relevăm asemenea povești de dragoste ?
De ce întrebarea care persistă este ce au reprezentat pentru viața noastră ?
O mostră de viață ? Ce viață ? Asta care trece atât de repede !

Oare așa apare ideea ,că”ni se fâlfâie în lumea asta de toate și de toți ”.
Oare acesta este adevărul ?
Intotdeauna simțim,sau aflam și ne consolăm.Poate așa a vrut Dumnezeu ?!
EA.