Controverse în media.
Există activități tactice de urmărire penală legale,dar din nefericire există și activități nelegale.
Aceste tactici se impun delimitate între procedura organizării flagrantului si provocarea săvărsirii infractiunii de corupție sau de drept comun.
In Romania de mai bine de 10 ani se practică stocarea de informatii prin interceptări efectuate de SRI,care ulterior au fost folosite ca probe în dosarele penale.
Această tehnică a fost declarată nelegala si probele administrate în cursul urmăririi la acest nivel sunt sancționate cu nulitatea prin Decizia Curții Constituționale din 16 februarie 2016,
Acum când a fost motivată si publicată în Monitorul Oficial,devenind obligatorie această decizie,există o preocupare exagerata pentru preluarea rapidă a metodelor de interceptare de către organisme care își desfășoara activitatea în urmărirea penala,cum ar fi politiști si procurori.
Dacă problema nu ar fi luat asemenea proporții si îngrijorări din partea autorității publice,niciodată cetățenii români nu ar fi aflat că starea lor juridică a fost rezolvată de multe ori prin actiuni aflate sub protecția anonimatului,fapte interzise.
De multe ori în baza unor stenograme cu valoare de acte declarative,nicidecum probe în procesele penale,era începută urmărirea penală,chiar dacă activitatea SRI se termina aici.
Consecința acestor tehnici a devenit vizibilă cu ochiul liber.
Autoritatea publică avea în asemenea context un rol tot mai pasiv în identficarea si prinderea infractorilor în sensul în care în absența stenogramelor ar fi avut un rol proactiv.
Se pune problema că în ipoteza existentei unei asemenea platforme pentru obținerea de informații se realizează obținerea de probe legale sau ilegale ori stenogramele obtinute de alte institutii decat cele competente în rezolvarea dosarelor penale sunt de fapt o provocare din partea statului ?
Oricum prin asemenea tehnici cum sunt interceptările se pune problema accesului din partea statului la anumite libertăți constituționale ale cetățenilor,ca secretul corespondenței,a convorbirilor telefonice,etc.
Aici merită comentat acest aspect.
Dacă ne gandim la realitățile pe care le traim ,la cresterea infractionalității ,la pericolul social al unor infractiuni de corupție,care dau economia țării peste cap si pe cale de consecință bugetul de stat are de suferit adevărate sincope la un moment dat,așa că apare tot mai des oportunitatea stopării unor infractiuni economice si de pericol social.
Dacă simplificăm considerentele comentariilor,putem afirma si faptul că în fond nu statul îi pune pe oameni să aiba înțelegeri infractionale la telefon !
Dar este legal ca statul să creeze condiții favorabile savârsirii unor infractiuni concepute de autorul ei,stocand informatii interpretabile ani de zile ?
In acest caz statul lucrează pentru organele de urmărire penala,polițiști și procurori și nu invers.
Dar ce facem cu Codul penal si Codul de procedură penală, ignorate în multe cazuri?
Pentru infractiunile de corupție statul a creat impunitatea( nepedepsirea) martorului denunțator cu condiția să respecte garanțiile conferite de art.6 din CEDO,adică să nu existe provocare,iar procurorii să nu se limiteze la o manieră pasivă în descoperirea activității infracționale.
Codurile prevăd: nulități;circumstanțe atenuante sau agravante;forme calificate a unor infracțiuni,încadrarea juridică a faptelor,interogatoriul faptuitorilor;martori ai acuzării si în egala masură ai apărării;expertize tehnice de specialitate,etc.
Putem discuta de provocare a infractiunilor atunci cand se acționează în vederea insuflarii hotararii infractionale,care altfel nu ar fi fost săvârșită( vezi agenți provocatori și înregistrările ambientale).
Dar când se crează prin rol activ doar platforma supusă discuției penale,provocarea este exclusă ?
In consecință interceptările facute de SRI sau de organele de urmărire penală vor avea acelasi rol de a crea stenograme ,care vor deveni sau nu probe dupa începerea urmăririi penale.Putem discuta despre administrarea de probe numai în cadrul procesului penal.
In fine ,important este să înțelegem că legea e lege pentru toți și orice abuz de drept trebuie interzis și sancționat.
Elena Albutiu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu