Pe scurt...

....starea economică precară,lipsa de cultură,lipsa de sensibilitate morală,duc în cele din urmă la violența verbală. O regăsim în presă,în ”discursuri” politice,în comportamentul tinerilor,în bețiile fără noimă a celor săraci ...cu duhul,în familii,părinți și copii.
Mai este de ”tras” până ajungem la o atitudine superioară.
Bizareria unor politicieni,chiar în absența unor subiecte de interes,se mulțumesc cu aprecieri,chiar dacă pe ici pe colo,nu reușesc să spună nimic.
Filozofia perdanților ,vizibili cu ochiul liber la tot pasul (1,2,....),siluiți de propriile neputințe este distructivă și extraordinar de nocivă.
Ies la iveală afaceri oneroase cu statul,contracte cu dedicație încheiate cu oameni de afaceri milionari în euro,care apoi susțin politicienii corupți ,tot mai des scoși la iveală ,ca penali.
Desigur în acest context reacțiile incalificabile a unor jurnaliști înfometați de stiri senzaționale, au undă verde din partea opiniei publice.Suntem cu toții atrași de extreme.
Se caută explicații !
In cele din urmă găsim unele explcații ,de multe ori subiective.
Am putea susține conjunctural că strategia antiterorism ,nu este altceva decât un paravan pentru încălcarea drepturilor omului.Dreptul la confidențialitatea corespondenței,a convorbirilor telefonice,etc.Au apărut de mai mult de 10 ani,temutele stenograme,care au devenit probe în dosarele penale. Abea în anul 2016 au fost declarate ca activități neconstituționale și prin urmare nule sub aspectul forței probante.
Cine se va implica în reparații penale ? Mai mult ca sigur condamnații după aceste rețete vor rămâne o tristă amintire.
Ne place unora să gasim soluții care să aplaneze litigiile.
Trăim dealtfel într-o epocă liberală,ceea ce înseamnă că nu trebuie să instaurăm anarhia în instituțiile statului,deși ne temem că în anumite circumstanțe deja s-a făcut.
Cu amărăciune constatăm că tendința number one,în justiție este aceea care a făcut ca rolul codurilor procedurale să fie redefinit la CEDO- Curtea de la Strassburg.
De la apariția primelor decizii internaționale ,obligatorii și pentru Romania,există necesitatea de a învăța legile tării de către cei chemați să le aplice. Constatăm că s-a modificat foarte mult mentalitatea,iar atitudinea față de justiție a devenit mai agresivă.
Acest lucru nu înseamnă că oameni ca procurorii să ne dea lecții și spețe în public în tandem cu presa, care au drept rezultat doar să facă deliciul interlopilor și să expună la violență oameni nevinovați până la judecată.
Din păcate a apărut și un nou concept.
Cheia succesului profesional în justiție a devenit, cu certitudine relațiile cu politicienii și adversarii lor ținuți în mână.
De ce pe ministra -veșnic contestată-Raluca Prună,o interesează doar prețul inteligentei celor din penitenciare care au lucrări scrise cu caracter științific,în loc s-o intereseze costul infractorilor deținuți în condiții inumane, constatate de instituțiile internaționale,care niciodată nu se va putea măsura în bani.
Ne trezim că d-na Prună umilește pe români,îi ironizează,îi place să  știe că este temută,că aude cineva și de ea, că există și are ceva de spus.
Pentru aceasta s-a plasat bine pe plan social,dar cu relații dificile,conflictuale întotdeauna.Ca inamic declarat nu se sfiiește să atace pe plan politic,uitând ca e tehnocrată.
Luptă să se mențină în top,dar rezistența ei psihică și chiar fizică este la limită.D-na ministră nu agrează demisia de onoare .Problema demiterii ar trebui lămurită de guvernanți,care însă habar nu au de realitățile românești.
E prea simplu să ajungem la concluzii ,de genul ” Trebuie să facem ordine,să instaurăm statul de drept cu oameni noi,fără probleme penale,să eliminăm corupția,etc.” și apoi să constatăm că toate aceste discursuri se fac auzite doar în campanii electorale.
Uităm că democrația înseamnă disciplină si respectarea legilor țării noastre, fără sincope.
Elena Albuțiu