De-a lungul anilor ,procurorul Alexandru Lele a fost cercetat pentru comiterea a peste 20 infracțiuni grave,printre care luare de mită,favorizarea infractorului,fals intelectual,distrugere de înscrisuri,trafic de influiență ,șantaj,cercetare abuzivă,vătămare corporală,insultă și calomnie.
Suspendat din funcția de procuror pentru inculpare cu infracțiuni grave de corupție,acesta s-a refugiat în presa trustului ”Gazeta” din Cluj,a cărei conducere ”prietenă” cu Emil Boc a fost arestată în” bloc ”pentru șantaj.
După trimterea în judecată pentru infracțiunile de corupție arătate mai sus,Lele s-a aciuiat în Gazeta de Oradea,de unde a atacat constant ,foști colegi procurori,judecători,avocați,polițiști,oameni de afaceri șantajați,anchetatorii cauzei sale penale.
Lăsat liber,fără arestare,fără cătușe din motive necunoscute !?
Ne întrebăm cum a fost posibil ca într-un pretins stat de drept să i se permită unui procuror pus sub acuzare și trimis în judecată pentru infracțiuni grave de corupție legate de exercițiul profesiei de magistrat să i se permită să-și facă apărările în presă,să altereze probele,să demonteze acuzațiile prin compromiterea martorilor și a oricărei persoane,care i-a denunțat faptele penale comise ,cu atât mai mult cu cât este vorba de un procuror ?
Lele a încercat să aducă la masa tratativelor pe unii din cei atacați în publicațiile sale pentru ca în schimbul renunțării de a-i mai supune umilințelor publice,injurii,obscenități și amenințări cu alte și alte articole de aceiași factură ,să renunțe la declarațiile lor de martori sau la apărarea în calitate de avocați ai denunțătorilor săi.
Procurorul Lele a ignorat cu rea credință că a fost supus justiției ca oricare cetățean al acestei țări și ca, dacă instanțele de judecată vor hotărâ că este vinovat ,va trebui să răspundă penal.
La nivelul parchetelor unde a lucrat procurorul Lele,nu s-a intreprins niciun demers propriu pentru verificarea activității lui ilicite.
Șefii lui direcți s-au aflat permanent în eroare asupra legalității actelor îndeplinite de acest procuror,cu încălcarea abuzivă a reglementărilor legale - fapte care s-au dovedit că erau folosite pentru șantaj.
In mod cert procurorul Lele a speculat lipsa de expierență a polițiștilor în ”stilul descinderilor și arestărilor spectaculoase”,a profitat de pregătirea juridică precară a șefilor în subordinea cărora a lucrat,așa că a înregistrat dosare penale după bunul plac,”a lucrat”la ele,iar ulterior s-a dovedit prin anchetele efectuate de procurori din Parchetul General că au fost activități folosite la șantaj și corupție.
In timp ce în marile dosare de corupție nu putea oferi informații presei,pe motiv că anchetele erau nepublice,procurorul Lele furniza sub anonimat, materiale false ,dar argumentate juridic,care indicau ”victimele sale”ca autoare de fapte penale.
Procurorul în aceste momente nu numai că a încălcat secretul anchetei,dar și mai mult -a supus oprobiului public persoane nevinovate penal,cum a fost cazul unor :directori de bănci arestați de Lele și apoi achitați de instanțele judecătorești.
In majoritatea dosarelor ,procurorul și-a declarat competența artificial fiind evidentă asumarea unor succese pentru a fi promovat în funcție,sau pentru a se face temut în activități abuzive.
Am vrea să spunem că românii au încredere în instituțiile statului,iar dacă nu se întâmplă așa în ceea ce privește justiția,de vină sunt oamenii puși să aplice legea ,nu JUSTIȚIA însăși.
Calitatea de procuror inculpat ,care s-a postat în presa în condiții ilicite și imorale ,a demonstrat în acest caz că autoritatea statului nu a luat măsuri în raport de gravitatea faptelor de corupție cu care a fost acuzat Lele,din rațiuni care au rămas oculte.
Care a fost motivul pentru care i s-a acordat atât de mult credit moral unui inculpat pentru fapte de corupție deferit justiției ,nu o să știm niciodată .
Să fie vorba despre o justiție oarbă sau partizană ? Este desigur revoltător ca anchetele penale pe seama unor magistrați să fie efectuate în condiții de victimizare a celor anchetați.
Personale care facilitează asemenea anomalii în efectuarea justiției sunt de fapt favorizatori în desfășurarea activității jurisdicționale,potrivit normelor procedurale și procesuale în materie penală.
Culmea colaborării între presă și justiție a constituit-o infiltrarea acestui procuror suspendat din parchete pentru fapte de corupție, într-o gazeta locală,patronată de un trust ”penal” pentru fapte de șantaj.
Desigur se pune întrebarea,cum a fost soluționat dosarul de corupție a procurorului Lele,după ce a fost trimis în jdecată ?
După 6 ani de strămutări acceptate de fostul Tribunal Suprem ,pentru a-l scăpa pe Lele de ”influiențe politice” nefavorabile ,instanțele de judecată nu au soluționat niciodată cauza pe fond și prin urmare procurorul victimizat în publicațiile proprii din presă nu a fost nici condamnat,dar nici achitat.
Dosarul procurorului acuzat de acte de corupție deosebit de grave,a fost restituit parchetului pentru refacerea urmăririi penale în baza unei chichițe procedurale ignorate de instanțele sesizate până în acel moment(lipsa unei semnături pe rechizitoriu).
Refacerea anchetei s-a făcut după ani de zile de ”expresie liberă” a procurorului ,în condiții de nelegalitatea a cumulului între presă și magistratură- în așa fel că probele de la dosar au fost apreciate ”insuficiente” (mai bine zis alterate în presa scrisă de inculpat) pentru o nouă incriminare a procurorului ”mazilit”cu fapte grave de corupție.
In fine nu a fost un secret pentru nimeni că procurorul Lele a visat întotdeauna la o justiție de tip mafiot,unde drepturile și libertățile cetățenești se tranzacționează ca orice marfă.
Orice țară civilizată din lume ar fi sancționat un procuror trimis în judecată pentru fapte de corupție,printr-o barieră fermă ,care să nu-i permită să patrundă în presă ,ca autor de publicații specifice jurnalismului prin care acesta a atacat probele din dosar,a decrediblizat martorii,a ultrajiat anchetatorii,a șantajat oamenii de afaceri cu acte sustrase din arhiva parchetelor unde a profesat.
Important pentru procurorul scăpat de ”făcătura judiciară”,cum îi plăcea lui să-și numească acuzațiile de corupție,este că se simte acum total descongestionat și relaxat în robă de avocat și beneficiar al unor sume importante din salariu neplătit în perioada suspendării ca procuror,plus daune morale imense în euro de la statul român pentru ”suferința morală ”de a fi lipsit de roba de procuror .
Un lucru este cert ,că fără de ”Gazeta de Oradea”,fără intervenția politicianului PD -Emil Boc (în parlamentul României),fără Liviu Man (prieten declarat public cu Emil Boc)patronul trustului de gazete,fără avocatul Pavelescu,fără mica lașitate a colegilor ultrajiați,fără strămutări peste strămutări.procurorul Lele Alexandru era demult arestat,condamnat ca și alți inculpați cu afaceri judiciare similare.
Acum când un procuror acuzat de corupție meditează în libertate la faptele sale,credem că a venit timpul să spună și românii că tratamentul penal în cazul acestui procuror, a dovedit încă o dată ,că manipularea justiției este bine organizată în România.
Comentariu în extras Elena Albuțiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu